2000

( Învierea Domnului 2000 )

În aceasta sfânta si dumnezeiasca zi care este praznicul praznicilor si sarbatoarea sarbatorilor, gândul nostru se îndreapta catre voi toti, drept maririlor crestini, si împreuna cu Sfântul si de Dumnezeu inspiratul Apostol Pavel va zic: « Bucurati – va pururea! » ( Tes. 5,16 )
Bucurati-va iubiti frati împreuna cu Stapânul si Domnul nostru Iisus Hristos, care , dupa ce a zdrobit puterea diavolului si a sfarâmat portile iadului, S-a reîntors pe pamânt si mironositelor ce se reîntorceau de la mormântul pe care l-au gasit gol si un înger le porunceste : Degraba mergând , spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti …Când mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a întâmpinat , zicând : ,,Bucurati-va,,. (Mt .28,9)
Bucurati-va, dragi frati, azi mai ales cu Maica Domnului, care, dupa zilele de adânca durere prin care Stapâna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, a trecut în Saptamâna Patimilor, astazi , în Ziua Învierii Domnului , ea a trait cea mai mare bucurie si din aceasta bucurie , Maica Domnului doreste sa ne faca partasi si pe noi , pe toti fiii lui Adam.
Bucurati-va împreuna cu Adam si cu Eva care au fost eliberati de Iisus Hristos din iad.
Bucurati-va cu toti Sfintii si Dreptii, cu toti Cuviosii si Mucenicii care, prin Învierea lui Hristos , au primit cununa nemuririi .
Bucurati-va cu toti îngerii care ,cu cântari de slava, au întâmpinat pe Domnul în ziua Învierii Sale .
Bucurati-va si voi luminati slujitori a sfintelor altare , care stati de veghe si aparati Biserica lui Hristos , de vânturile si de valurile care bântuie astazi lumea .
Bucurati-va mai ales voi , iubiti credinciosi , care sunteti popor ales , neam sfânt , crestini adevarati , ce stati tari în credinta , neclintiti în speranta si plini de dragoste fata de Iisus Hristos , Cel ce a înviat a treia zi din mormânt.
În anul acesta , tot pamântul s-a luminat si s-a întors cu fata catre Ierusalim , pentru ca în acest an s-au împlinit doua mii de ani de când Fiul lui Dumnezeu S-a nascut pe pamânt . Sfânta Lumina care se pogoara în fiecare an din cer pe altarul Bisericii Ortodoxe de la Ierusalim, în acest an a stralucit mai puternic , pentru ca toti sa înteleaga ca Iisus Hristos este Lumina lumii, la care sunt chemate toate popoarele , prin glasul slujitorilor acestei Biserici .
Cu parinteasca dragoste, prin graiul senin al preotilor nostri , va adresez si eu un cuvânt sfânt, pentru îndrumare, mângâiere si bucurie.
Prin Învierea Domnului, noi învatam ca viata noastra nu se reduce numai la câtiva zeci de ani ,pe care noi îi traim pe pamânt,ci noi prin Învierea Domnului cunoastem ca moartea a fost biruita si iadul a fost înfrânt de Hristos. Cunoastem ca viata , acest sfânt dar pe care l-am primit de la Dumnezeu si care ne este asa de scump, nu se termina prin moarte,ci continua dincolo de mormânt, în eternitate. De aceea Praznicul Învierii Domnului îl întâmpinam cu atâta bucurie, strigând : « Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim întrânsa ».
Este adevarat ca moartea si pentru crestin e un amurg încarcat de melancolie.Despartirea de lumea aceasta e grea. Si Soarele când apune se uita parca înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întrega , si care se acopera de umbra,dar asa cum soarele rasare în alta lume ,tot asa si crestinul, prin Învierea din morti a lui Iisus Hristos, a primit încredintarea,ca dupa fiecare amurg urmeaza un rasarit de soare stralucitor,urmeaza o noua zi,o noua viata. Dupa cele sapte zile ale creatiei ,ne învata Cuvântul Domnului,urmeaza ziua a opta,cea plina de bucurie care este fara de sfârsit,care nu va fi luminata de soarele acesta ce rasare si apune mereu,ci va fi luminata de Soarele cel vesnic, care este Iisus Hristos, dupa cum ne-a descoperit noua Dumnezeu.
În ziua a opta, Soarele vietii, Hristos, Cel ce sta de-a dreapta Tatalui, va ramâne nemiscat la zenit, luminând tot Universul. Luminând si revarsând viata din Viata Lui ,lumina din lumina Lui,stralucire din stralucurea Lui,caldura din caldura Lui, slava din slava Lui,fericire din fericirea Lui,bucurie eterna din bucuria Lui,peste toate fapturile omenesti,care au trecut din moarte la viata.Izvorul cel nesecat,apa cea vie,ce va izvorî din Dumnezeu prin Iisus Hristos,va racori de asemenea pe fiii învierii,pe fiii luminii(Ef.5.8)pe toti cei ce s-au învrednicit de har,din Harul cel necreat ce s-a revarsat din Dumnezeu peste ei,prin cele sapte izvoare,care sunt cele sapte Taine ale Bisericii lui Iisus Hristos.Atunci,în ziua a opta se va împlini Cuvîntul Profetului care zice :,,Zis-a Domnul,Domnului meu : Sezi de-a dreapta Mea pâna ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale’’.(Mt.22.44 ; Ps.109.1) Ziua a opta este ziua triumfului, ziua victoriei,ziua biruintei asupra întunericului, ziua biruintei adevarului asupra neadevarului,ziua dreptatii asupra nedreptatii, ziua biruintei binelui asupra raului,ziua biruintei vietii asupra mortii. « Atunci toate se vor umple de lumina, si cerul si pamântul si cele dedesubt ». Atunci toate în toti se vor împaca,si prin Iisus Hristos cel înviat,toate se vor întoarce la Dumnezeu si în Dumnezeu.Ca o anticipare a acestei zile, a zilei a opta, sarbatorim noi azi Pastile, Praznicul Praznicelor, Sarbatoarea sarbatorilor, Ziua cea mare, restabilirea Stapânirii domniei Fiului lui Dumnezeu care, dupa Învierea Sa din morti, a spus în fata Ucenicilor si, prin ei, în fata tuturor oamenilor din toate vremurile: « Datu-Mi-s-a toata puterea în cer si pe pamânt »(Mt.28,18).
Iata iubiti frati, de ce în ziua de Paste se citeste o evanghelie,în care nu se pomeneste nimic din faptele sau pildele Mântuitorului,pe care Domnul, le-a savârsit si rostit aici pe pamânt,ci prin evanghelia ce s-a citi azi,Duhul Sfânt înaltându+ne dincolo de cele trecatoare ,spre cele netrecatoare ,de la cele pamântesti spre cele ceresti , îndemnându-ne sa contemplam pe Iisus Hristos , Fiul Omului , ca pe un Stapan , ca pe un domn , ca pe un împarat si mai presus de toate ca pe cel ce este Creatorul Cerului si a Pamantului , sa-l contemplam pe Cel ce este Cuvântul lui Dumnezeu ,,prin care toate s-au facut din câte s-au facut ‘‘. (In.1,3)
Sa contemplam astazi, pe Cel pe care ieri L-am vazut umilit, batjocorit, rastignit, parasit, pentru pacatele noastre, si de Dumnezeu. L-am vazut gustând din paharul mortii si, în timp ce era huiduit de cei pe care i-a iubit si i-a miluit, L-am auzit zicând: « Poporul Me , ce am facut voua ? Sau cu ce v-am suparat pe voi ? Pe orbii vostrii i-am luminat ,pe cei leprosi i-am curatat , pe barbatul cel ce zacea în pat l-am îndreptat. Poporul Meu ce am facut voua ? Si cu ce mi-ati rasplatit ? În loc de mana cu fiere , în loc de apa cu otet , în loc ca sa ma iubit , pe cruce M-ati pironit.Poporul Meu ce am facut voua ? Si cu ce M-ati rasplatit ? »
Acesta este glasul pe care l-am ascultat ieri la Slujba Sfintelor Patimi , iar astazi , evaghelistul ne vesteste, ne împartaseste ca Cel ce S-a coborât pâna în adâncuri si S-a umilit si S-a jertfit pentru noi, este Cel care a facut cerul si pamântul. Despre El, despre Cel ce S-a nascut în pestera Betleemului nunta din Cana Galileii, despre Cel ce a rostit cuvântarea cu cele noua fericiri, despre cel ce a fost vândut de Iuda, despre Cel ce a fost parasit de ucenici si tradat de poporul evreiesc, azi în ziua a opta. Duhul Sfânt ne descopera ca El este Creatorul cerului si al pamântului. În aceasta zi Împarateasca a Învierii evanghelia ne vesteste ca Cel ce a suferit crucea si moartea pentru noi, este Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fara început prin care toate s-au facut, pentru ca acum sa-L contemplam si adoram ca pe Cel ce este Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat.
« Fiti desavarsiti, zice Domnul, precum si Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este ». Prin aceste cuvinte Iisus Hristos, ne arata drumul si tinta la care trebuie sa ajungem. Dupa Învierea Domnului, acest drum si aceasta tinta este mai sigura decât oricând. Dupa Învierea Domnului noi nu le vedem pe cele viitoare « ca prin oglinda, în ghicitura », ci acum am cunoscut ca Iisus Hristos este « calea, adevarul si viata ». Acum, prin Învierea Domnului, vedem Raiul deschis si Împaratia plina de slava si lumina ce ne asteapta la sfârsitul vietii.
Având în fata noastra viata si fericirea ce ne asteapta, crucea vietii de aici nu ne pare grea. Placuta este calea si usoara este crucea pentru cel ce-L urmeaza pe Hristos – Cel ce a biruit moartea si ne-a descoperit taina vietii vesnice.
Cine se plânge de greutatile vietii, sau cine se lasa biruit de ispite, de faradelegi, de pacate, când are în fata lui rasplata pe care o pregateste Dumnezeu pentru cei ce lupta,, pentru cei ce iubesc mai mult lumina decât întunericul si pe Dumnezeu mai mult decât pe satana ?
În lumina Învierii si a vietii vesnice, porunca cea dintâi, cea mai mare, cea mai sfânta : « Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este », si ca fii ai luminii, ca fii ai Învierii umblati, este acum mai usor de înteles si de împlinit.
Setea de progres, moral si spiritual, dorul de desavarsire, exista în firea omului, dar aceasta sete are si o finalizare, o asteptare de rasplatire, iar pentru noi, lupta pentru desavarsire înseamna Mântuire.
Iubiti frati, aceasta porunca «Fiti desavarsiti », dupa cum vedeti, este însotita si de o mare rasplata.
Dumnezeu ne cheama si este gata sa ne dea loc,sa stam pe acelasi scaun pe care stau toti sfintii.
Chemarea aceasta, azi, în ziua Învierii când îl vedem pe Hristos stralucind în slava, este mai puternica ca oricând.
Avem în suflet mai multa lumina în aceasta zi a Învierii Domnului. Spre aceasta zi am urcat împreuna cu Iisus Hristos, în cele sapte saptamâni de rugaciune si de post, am poposit la scaunul de judecata, ne-am marturisit toate pacatele, am gustat din Trupul si Sângele Domnului, ne-am oprit într-o clipa pe culmea Golgotei si am coborât ieri împreuna cu Domnul în mormânt, iar acum, când din culme în culme au rasunat trâmbitele îngerilor si toti crestinii au strigat : « Hristos a înviat ! » s-a deschis si sufletul nostru ca un mormânt si ne simtim toti ca înviati din morti.
Bucurati-va. Acesta este primul cuvânt pe care L-a rostit Iisus Hristos când a înviat din morti si a întalnit cele dintâi fiinte omenesti.
Domnul, în ziua Învierii, venea parca de departe, se întorcea cu dor la oameni, pe care asa de mult i-a iubit.Venea dintr-o lunga calatorie, venea din iad, de unde i-a scos pe stramosii nostrii, pe Adam si Eva si pe toti Dreptii, Patriarhii si Proorocii. Venea din rai, unde a fost sa ne pregateasca noua loc, dupa cum a zis : « merg sa va pregatesc voua loc ». Venea de la Tatal, de la Dumnezeu, unde a pus marturie zicând: toate le-am împlinit, porunca Ta am ascultat-o, acum primeste-Ma la Tine, Parinte, si Îmi da slava pe care am avut-o de la început.
Din mila lui Dumnezeu s-a facut primavara. Cerul se pregateste sa încalzeasca pamântul. Norii se pregatesc sa dea ploi bogate. Pamântul este pregatit sa dea roade frumoase. Dar si cerul si pamântul, asteapta fratilor sa va ridicati ochii la ceruri si sa va încordati puterile, sa ridicati bratele voastre si barbateste sa-L urmati pe Hristos.
« Tatal meu lucreaza si Eu lucrez » a zis Fiul lui Dumnezeu. Rastigniti-va si voi pe ogoare. Jertfiti-va fiecare la locul de munca, ca niste mucenici. Cu sudoarea ce curge de pe fruntea voastra sfintiti pamântul si puneti un început bun în tara noastra, care e o tara sfânta, o tara frumoasa, o tara manoasa, daca este lucrata cu mâini harnice.
Si de data aceasta va îndemn sa facem din anul 2000 un an sfânt, un an în care sa-L preamarim pe Mântuitorul lumii, pe Iisus Hristos, ziua si noaptea; cu faptele noastre, cu gândurile noastre, cu credinta si dragostea noastra.
Va îmbratisez si va transmit binecuvântari parintesti tuturor si din tot sufletul va zic :

Hristos a Înviat! Adevarat a Înviat !

Dumnezeu ne-a învrednicit pe noi cei ce ne aflam azi în viata sa ajungem si sa praznuim ziua Nasterii Domnului din anul doua mii. De doua mii de ani pamântul s-a luminat si cerul s-a deschis, îngerii Domnului s-au coborât în aceasta noapte si s-au adresat lumii, tuturor oamenilor zicând: „Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut Mântuitor, Care este Hristos Domnul”(Lc. 2, 10-11).
De doua mii de ani omul a fost eliberat de frica, de singuratate, si împreuna cu toti fratii lui, a început sa cânte: „Cu noi este Dumnezeu, întelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu”(Is. 8, 9). Au cântat aceasta cântare totii fiii lui Adam, care au primit în sufletul lor si au crezut vestea adusa de îngeri pe pamânt, pentru ca însusi numele Celui ce S-a nascut în cetatea lui David era „Emanuel”, ceea ce se tâlcuieste „Cu noi este Dumnezeu”(Mt. 1, 23)
În anul acesta crestinii au organizat sarbatori mari,jubilee cum se obisnuieste sa se spuna într-un cuvânt mai lumesc. Unii au alergat la Ierusalim sau Roma ca sa participe la marile festivitati organizate de catre diferite Biserici, oferind oamenilor psibilitate ca sa petreaca sarbatorile în amintirea marelui, unicului eveniment, ce s-a întâmplat în urma cu doua mii de ani. Altii, cei multi, cei cu puteri materiale mai putine au stat pe lânga casa, au petrecut în familie si de aici au privit cu credinta si cu dragoste spre Betleem, spre pestera saraca de acolo de unde S-a nascut Dumnezeul tuturor si cu ochii sufletului au vazut si ei ceea ce au vazut oamenii aceia simpli, pastorii; ca si pastorii de atunci si credinciosii de azi s-au minunat vazând lucrarea minunata pe care a facut-o acest Copil în cei doua mii de ani. Aceasta lucrare pe care nimeni nu o poate desconsidera sau tagadui este dovada ca Cel ce s-a nascut atunci într-o iesle de vite, este Împaratul lumii, este Stapânul Cerului si al pamântului, este Dumnezeu adevarat ce S-a îmbracat în trup omenesc, ca pe toti cei ce au trup omenesc sa-i înzestreze cu un dar ceresc, darul de fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai vietii de veci.
Tot ce s-a facut bun de doua mii de ani pe pamânt, s-a facut în numele Lui. Semnul Lui, Semnul Fiului Omului, straluceste pe toate capodoperele de binefacere, de cultura, de civilizatie din lume; toate s-au format în lumina ce s-a revarsat pe pamânt, de acolo, din modesta pestera din Betleem.
Bucuria noastra de azi este bucuria pe care a simtit-o Maica Fiului lui Dumnezeu, Maria cea plina de har, când a vazut rasarind din sânul ei pe pamânt Lumina lumii. Este bucuria pe care a simtit-o Iosif si pastorii, magii si poporul lui Dumnezeu de doua mii de ani.
Este bucuria pe care au trait-o nenumaratii martiri care si-au dat viata pentru slava lui Dumnezeu, Cel ce s-a nascut în Betleem. Este bucuria tuturor Sfintilor, Parintilor si pustnicilor care de dragul Domnului si a Maicii Sale, a Nascatoarei de Dumnezeu, au parasit toate, si pe tata si pe mama si pe frate si pe sora, si dupa cum a zis Hristos, si-au luat crucea grea a nevointelor pustnicesti si au urmat pe Iisus Hristos, cunoscându-se cu sfintenia si nemurirea. Este bucuria mai ales a tuturor acelora care au întemeiat o familie si au nascut prunci, care prin Taina Sfântului Botez i-au eliberat de satana si i-au împreunat cu Iisus Hristos.
Stând lânga leagan, lânga patucul în care doarme copilul lor, tata si mama vad chipul copilului lor chipul lui Hristos. Simt ca în casa lor s-a coborât Dumnezeu sa-l vada pe Unul-Nascut, care este un print, un viitor mostenitor al Împaratiei lui Dumnezeu.
Si noi cei ce nu am participat la jubilee pompoase, am trait în acest an cu pace si cu încredere în Dumnezeu, cu speranta ca Fiul lui Dumnezeu a fost si cu noi, ca a venit si la noi, ca ne are în grija si pe noi. „Împaratia lui Dumnezeu, adica locul în care se afla Dumnezeu, este în noi”(Lc. 17, 21) zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru ca lumina lui Dumnezeu sa arda în noi si sa ne lumineze si pe noi în aceasta lume zbuciumata si chinuita pentru multi, suntem chemati cu insistenta sa ascultam poruncile lui Dumnezeu, sa-L urmam pe Cel ce a ascultat pe Tatal si S-a nascut si a trait si El în surghiun alaturi de noi, si ne-a mangâiat si ne-a asigurat ca nu ne va lasa singuri (In. 14, 18; Mt. 28, 8) si ne-a învatat cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt din care izvorâste tot binele, toata fericirea si pacea, si S-a jertfit pentru noi care eram fii neascultatori si a patimit si S-a îngropat si a înviat a treia zi dupa Scripturi, dupa cum marturisim toti în fata lui Dumnezeu si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui….
În cer si pe pamânt, Emanuel, Cel ce în urma cu doua mii de ani a venit în sânul lumii materiale create de El, a facut rânduiala în aceasta lume. A început o noua lume, care este mai importanta decât crearea cea dintâi a lumii. În aceasta lume traim noi cei ce credem, speram, adoram si iubim pe Cel ce a adus pe pamânt samânta tariei ce nu poate fi înfrânta, a tariei pe care a pierdut-o Adam când a calcat porunca lui Dumnezeu, Legea data lui de Dumnezeu. Si azi cel ce savarseste pacatul neascultarii de Dumnezeu, pierde taria si este cuprins de frica, de spaima, de cuvântul îngerilor, care în urma cu doua mii de ani I-au spus oamenilor ce pazeau turmele pe câmpiile Betleemului, „Nu va temeti”.
Acesta este cuvântul care si atunci si acum si pâna la sfârsitul veacurilor a dat tarie omului sa strabata timpuri si locuri vitrege, sa cucereasca muntii si valurile marilor, i-a dat o credinta nebiruita în triumful dreptatii, libertatii si vietii.
Iubiti frati si dreptmaritori crestini, acum, când traim cea din urma zi de Craciun din mileniul al doilea, sa ne îndreptam ochii sufletului spre El, spre Iisus Hristos.
Acest îndemn, aceasta chemare am mai auzit-o, pentru ca numai în El este mântuirea si sa pasim în noul mileniu cu încredere desavarsita în purtarea de grija a lui Dumnezeu, încercând zi de zi sa ascultam de poruncile pe care le-am primit de la Iisus Hristos, care ne-a spus: „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceia ce va poruncesc Eu” (In. 15, 14).
Care este cea dintâi si cea mai mare porunca din Lege? L-a întrebat un învatator de lege pe Iisus Hristos: „Sa iubesti din tot sufletul din tot cugetul, cu toata puterea ta pe Domnul Dumnezeul Tau – aceasta este cea dintâi si cea mai mare porunca a zis Mântuitorul, iar a doua, asemenea cu cea dintâi, este sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Mt. 22, 37-39).
Poti sa asculti de aceasta porunca? Ai biruit. Daca nu poti, esti biruit.
Sa ne dezbracam pentru o clipa de hainele vechi, hainele gândurilor rele. Sa ne îmbracam în haina cea noua a gândului bun, a încrederii în Dumnezeu, a sperantei ca în lume si în tara va începe o viata noua, o viata mai buna, o viata mai libera de prejudecati si pacate, o viata mai îmbelsugata în fapte bune, în gânduri curate.
Eu am fost si în anul trecut alaturi de voi toti. Necazurile voastre au fost si necazurile mele. Sperantele voastre au fost si sperantele mele. Împreuna cu voi m-am rugat si l-am invocat pe Dumnezeu sa ne ierte pacatele iar Dumnezeu ne-a ascultat. Satele, comunele si orasele noastre le-a ferit Dumnezeu de marile nenorociri ce au bântuit alte regiuni din tara, caci ne-a dat Dumnzeu vremuri bune, caldura si ploaie la timp, ne-a aparat de seceta si de gheata, de cutremur si de inundatii si pentru toate acestea se cuvine acum sa-i multumim lui Dumnezeu.
Sa nu ne uitam datoriile pe care le avem fata de familie, fata de Biserica, fata de tara, fata de fratii nostri care au cazut între tâlharii necazurilor, a suferintelor, a pacatelor. Sa nu trecem nepasatori pe lânga omul care are nevoie de ajutorul nostru, de cuvântul nostru bun, de mângâierea si de dragostea noastra, de viata în anul ce urmeaza.
Asa vom dovedi ca suntem oameni. Asa vom dovedi ca suntem crestini. Asa vom dovedi ca suntem români. A fi crestin si a fi român este un mare lucru. Om adevarat nu poate fi nimeni numai daca este crestin bun.
Si în noaptea aceasta, noaptea cea mai frumoasa, rasuna colindele stramosesti. Aceste colinde sunt darul cel mai curat si mai iubit de Dumnezeu, de Fiul Lui. Iar voi, copii nostri curati, tinerii nostri minunati, în fiecare an le oferiti Celui ce în urma cu exact doua mii de ani S-a nascut pe pamânt.
Împreuna cu voi cu toti, Îl rog pe Cel Bun, pe Cel Drept, pe Cel Atotputernic si Milostiv sa ne ajute sa traim si în anul ce urmeaza în liniste, în pace si mai ales în desavârsita dragoste crestineasca.

Sarbatori fericite! An nou cu sanatate si multe realizari frumoase!

Retele sociale: