2003

(Învierea Domnului)

Hristos a înviat!

Ca o binecuvântare, dupa zilele Sfântului Post, au sosit si Sfintele Sarbatori ale Învierii Domnului. Aceasta Sarbatoare Împarateasca ne lumineaza pe toti. Pentru ca Învierea Domnului ne deschide la toti o usa spre o mare speranta. În primul rând speranta acestei sarbatori este ca viata este mai tare decât moartea, binele este mai puternic decât raul, lumina este mai puternica decât întunericul, Hristos mai puternic decât satana. „Unde îti este moarte, biruinta ta? Unde îti este moarte boldul tau?” ( I Cor. 5, 55), striga acum toata faptura.
Prin Învierea lui Iisus Hristos, tot neamul omenesc a fost eliberat de frica mortii. Pentru toti fiii lui Adam S-a jertfit Hristos. Poarta Raiului este acum deschisa. Pe îngerul cel cu sabie de foc, care a fost pus sa pazeasca aceasta poarta, când Adam a pierdut Raiul, Iisus Hristos l-a îndepartat de acolo. Acum, Mântuitorul lumii le zice tuturor celor ce cred în El, tuturor celor ce-L asculta pe El, tuturor celor ce-L iubesc pe El: „Îndrazniti, Eu am biruit lumea”, Eu am biruit pacatul, care pâna la Întruparea Mea, pâna la Rastignirea si Jertfa, pâna la Învierea Mea, a stapânit lumea. Acum, „datu-Mi-s-a toata puterea în cer si pe pamânt” ( Mt. 28, 18). Acum a Mea este puterea, Împaratia si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh.
Vestea aceasta a umplut de lumina si Cerul si Pamântul si cele dedesubt. În toata creatura, ce se afla pâna la Învierea Domnului umbrita de greseala lui Adam, prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu a triumfat. Pâna la Învierea Domnului, toti oamenii zaceau în întuneric si în umbra mortii, „dar înviat-a Hristos, fiind începatura celor adormiti” ( I Cor. 15, 20).
Dar acum înviat-a Hristos si s-a biruit moartea, înviat-a Hristos si s-a pustiit iadul, înviat-a Hristos si s-a deschis Raiul, cum zice Sfântul Ioan Gura de Aur, iar cei credinciosi, cu umilinta si bucurie zic: „Ieri m-am îngropat împreuna cu Tine Hristoase, astazi ma ridic împreuna cu Tine, Cel ce ai înviat, rastignitu-m-am ieri împreuna cu Tine, Însuti ma preamareste Mântuitorule întru Împaratia Ta”.
Fratilor, „sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata Sa lumina a Învierii, si cântându-I cântare de biruinta, luminat, sa-L auzim zicând: Bucurati-va!” ( din Catavasiile Pastilor)
Bucurati-va, a zis Domnul mironositelor, când dis-de-dimineata au venit la mormânt ( Mt. 28, 9).
„S-au bucurat ucenicii vazând pe Domnul” (In. 20, 20). Dar mai presus de toti, s-a bucurat Maica Domnului, la care, mai întâi decât la toti, Mântuitorul S-a aratat. Maica Domnului nu a mers cu mironositele la mormânt. Sufletul ei era ranit adânc. Prin sufletul ei trecuse o sabie, asa cum prevestise dreptul Simeon când, la opt zile dupa Nastere „L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna înaintea Domnului” (Lc. 2, 22). Atunci, Dreptul Simeon i-a prevestit Maicii Domnului ca „prin sufletul tau va trece sabie” (Lc. 2, 35).
Durerea pe care Maica Domnului a simtit-o la picioarele Crucii, n-a încetat de vineri si pâna acum, la Înviere, si de aceea, în primul rând, Mântuitorul S-a aratat ei si i-a zis: „Bucura-te, bucura-te Maica Mea si, împreuna cu Mine, primeste cununa cea nevestejita a slavei”.
De la Învierea Domnului si pâna azi, Biserica lui Hristos ne zice tuturor: „Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este în ceruri!” (Mt. 5, 12) Acum, în aceasta zi, va zic si eu: Bucurati-va! „În lume necazuri veti avea, dar îndrazniti. Eu am biruit lumea” (In. 16, 33), zice astazi Hristos.
Speranta întotdeauna sa ne fie la Dumnezeu, iubiti frati. La Dumnezeu a fost speranta poporului român întotdeauna. Acest popor niciodata nu si-a pierdut nadejdea în Dumnezeu.
Credinta, nadejdea si dragostea sunt cele trei virtuti dumnezeiesti (I Cor. 13, 13), care, ca niste faclii, s-au aprins, când Iisus Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând.
Dar, noi crestinii, nici în ziua aceasta plina de lumina nu putem sa uitam, nu avem dreptul sa uitam de cei flamânzi, de cei goi, de cei din calatorii, de cei bolnavi, de cei din închisori, pentru ca ajutându-i si mângâindu-i pe ei, aducem cea mai mare bucurie lui Iisus Hristos, Celui înviat, care la Învierea cea Mare ne va întreba ce am facut pentru acestia. (Mt. 25, 40)
Cei care purtati în inima si în suflet credinta în Iisus Hristos si va bucurati de Sfintele Pasti, nu uitati nici de cei morti, care asteapta sa va rugati pentru ei.
Rugati-va pentru pacea lumii.
Rugati-va pentru bunastarea si linistea sfintelor biserici.
Rugati-va pentru linistea familiilor.
Rugati-va pentru cei bolnavi.
Rugati-va pentru întarirea credintei.
Amintiti-va ca pentru racirea credintei s-a împutinat dragostea dintre oameni. În multe tari, pentru ca s-au înstrainat de Dumnezeu, bisericile sunt goale, inima oamenilor este pustie; au bunastare materiala, dar nu au bucurie. Au putere si au arme multe, dar nu au scapat de frica. Ei vad un strain si de multe ori un dusman în orice om. Si aceasta pentru ca au pierdut încrederea în Dumnezeu, în Credinta si Dragostea de Iisus Hristos Cel înviat, care este Stapânul Cerului si al Pamântului.
Si poporul nostru a trecut prin multe si mari greutati. Avem si acum multe si mari greutati, dar sa avem credinta în Dumnezeu si sa-L rugam sa ne dea barbati întelepti, care sa ne scoata tara la liman. În tara bântuie un duh rau, bântuie coruptia, desfrâul, betia, si – mai rele decât toate – nepasarea. Toate aceste duhuri rele trebuie alungate din tara noastra, din viata noastra, din inima noastra. Cu rugaciune si cu post pot fi înfrânte duhurile rele, ne spune Mântuitorul (Mc. 9, 29).
În aceasta zi luminata, în aceasta Sarbatoare Împarateasca, sa îndraznim si, în gândul nostru, sa ne hotarâm sa traim în pace si în dragoste cu toata lumea. Sa ne amintim ca noi, crestinii dreptcredinciosi, avem porunca de la Stapânul nostru, sa umblam ca fii ai luminii (In. 12, 36).
Iubitii mei frati, de la Sfintele Pasti ale anului trecut, când am savârsit prima Sfânta Liturghie, dupa o binecuvântata si sfânta suferinta, si pâna azi, am fost mereu alaturi de voi, nu am uitat niciodata sa Îl rog pe Dumnezeu sa va întareasca credinta, sa va usureze viata, sa va mântuiasca de toate relele. Rugati-va si voi pentru mine.
Acum, când ne aflam aici, în fata Sfintelor Altare, „sa ne luminam cu praznuire, si unul pe altul sa ne îmbratisam…” ( din Slujba Învierii) Sa iertam toate pentru Înviere. Si asa sa strigam: „Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând, si celor din morminte viata daruindu-le!”

(Nasterea Domnului)

Daca îi pare cuiva un lucru deosebit de minunat, ca omul, prin Iisus Hristos, sa devina un dumnezeu prin har, mult mai minunat este ca Dumnezeu S-a facut om, S-a zamislit din Fecioara Maria si S-a facut om, aceasta fapta mai presus de orice închipuire, aceasta minune mai presus de toate minunile o sarbatorim noi azi. Iata, Cel necuprins, Cel vesnic, Cel Atoatetiitor, Cel prin care toate s-au facut din câte s-au facut „Fiul si cuvântul lui Dumnezeu” îl vedem cu ochii mintii si cu ochii sufletului, cu ochiul inimii, ca pe un prunc în jurul caruia îngerii cânta, pastorii i se închina, magii îi aduc daruri si întreg neamul lui Adam se lumineaza, pamântul se transfigureaza, pentru ca Dumnezeu si-a facut „aici pe pamânt casa”, iar noi acum, iubitii mei frati si surori, cu adânca credinta si dragoste va zicem: Hristos se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, întâmpinati-L, Hristos pe pamânt, înaltati-va!
Si la aceste sfinte sarbatori ale Nasterii Domnului, a Taierii împrejur, a Bobotezei, cu inima sunt alaturi de voi, sunt între voi, sunt aplecat în fata fiecarui sfânt altar, si prin omul lui Dumnezeu, prin comandantul slugilor lui Dumnezeu, ma rog pentru voi, si împreuna cu toti crestinii dreptcredinciosi ne rugam pentru toata lumea, pentru ca mai mult decât oricând, lumea are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
De la cel mai modest om si pâna la marii conducatori de popoare, toti îsi simt neputinta în fata vânturilor si a valurilor ce framânta omenirea. Toata atmosfera este încarcata de neliniste, oamenii au nevoie de pace, de siguranta, de mângâiere si bucurie iar pe acestea omul nu le poate câstiga nici cu puterea si nici cu armele, oricât de mult ne-am înarma, ci numai prin ajutorul lui Dumnezeu, si acest ajutor ni-l trimite Dumnezeu numai daca ne dezbracam de pacate, daca ne rugam cu inima curata.
Cei credinciosi nu-si pierd încrederea în Dumnezeu, în Cel ce S-a facut om. Rugati-va neîncetat, zice apostolul. Fapta buna este rugaciunea pe care Dumnezeu a dorit-o, atunci când a zis: „Rugati-va neîncetat”. Fapta buna sa ne lumineze si în anul acesta Craciunul.
Si în anul acesta, ca în fiecare an, Biserica noastra, Biserica lui Hristos, s-a pregatit pentru cel mai mare praznic, Praznicul nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, când cerul si pamântul, îngerii si oamenii, întâmpina Nasterea Domnului, îl întâmpina pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a coborât de pe scaunul slavei, care a plecat din sânul Tatalui, Care a îmbracat pe lânga firea sa dumnezeiasca, firea omeneasca, firea omeneasca, si S-a facut om, ca sa lumineze toata creatura ce se întunecase in cauza neascultarii omului. Acest eveniment, acest act al lui Dumnezeu, care l-a facut din iubirea Sa pentru oameni, aceasta nastere a Fiului lui Dumnezeu pe pamânt, care este mai presus de tot ceea ce a facut Dumnezeu de la facerea lumii si pâna la sfârsitul tuturor timpurilor, trebuie întâmpinat cu cea mai mare dragoste, recunostinta, credinta si umilinta, postind si laudând ce Cel ce pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om, asa cum credem si marturisim toti cei ce suntem fiii Împaratiei lui Dumnezeu.
Sfântul Post al Nasterii Domnului este mai luminat, mai frumos, mai binecuvântat parca decât toate posturile. În acest post, la sfârsit de an, oamenii se apropie mai mult de casa, de familie, de cei dragi, de copii, de parinti. Parca si vremea de afara îl îndeamna pe om sa-si aduca aminte de soarele cald de primavara, dar mai ales de Soarele Vietii, Iisus Hristos, Care coborându-se în sânul creaturii Sale, a luminat-o, a încalzit-o, a mântuit-o de stihiile întunericului si a mortii vesnice, în care creatura era cazuta si era cuprinsa de întuneric, din momentul în care o parte din puterile cerului, Lucifer cu îngerii lui, s-au razvratit, s-au ridicat împotriva Creatorului, au calcat legile firii date de dumnezeu, spunând: „Îmi voi pune scaunul mai presus de Cel Prea Înalt”.
Atunci întreg universul a fost cuprins de întuneric, de o raceala ucigatoare care a pustiit planetele, a ucis tot ce se gasea viu în spatiu, si de aceea, împotriva întunericului si a frigului celui dinauntru, a întunericului si a frigului spiritual, a venit Soarele Vietii, Iisus Hristos, ca prin întruparea Sa sa încalzeasca, sa lumineze si sa refaca viata creaturii Sale supreme, care este Omul. Când neamul acesta se va reîntoarce în sânul Celui ce a creat viata, atunci si creatura, faptura, firea cea materiala, din nemarginire în nemarginire se va îndrepta, se va lumina, si va fi atunci un cer nou si un pamânt nou iar Fiul si cuvântul lui Dumnezeu, „prin care toate s-au facut, din câte s-au facut”, va si Soarele, care mai presus de toate corpurile ceresti, va lumina si cele materiale si cele spirituale, si toate atunci vor fi una, si peste toate va domni legea dreptatii si a libertatii. Pe toate acestea le traieste în sufletul lui omul în aceste zile, când cele de afara îi îndreapta gândul si inima spre cele dinauntru.
Postul Nasterii Domnului, Praznicul acesta în care rasarit-a lumina cunostintei, este împodobit la noi, de poporul nostru binecuvântat de Dumnezeu înca cu un dar, care pentru câteva saptamâni schimba atmosfera din satele noastre, chiar si din orasele noastre. În acest timp, toata suflarea româneasca si crestineasca începe sa cânte cântari deosebite, cântece ce se cânta numai acum. Cântece ce se aseamana cu cântece de leagan pe care mamele le cânta în negraita dragoste, atunci când îsi iau copilul în brate si îl leagana usor, soptindu-i cele mai frumoase si dulci cuvinte. Asa sunt colindele noastre. Ele sunt cântece de leagan, prin care fiecare crestin si român, de la copilul ce nevinovat pâna la batrânul încarcat de ani, le cânta marelui nostru Stapân si Împarat, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care de doua mii de ani Îl avem în fata.
Acum, la aceste sarbatori, Domnul si Dumnezeul nostru în chip minunat ni se arata prunc mic, culcat în cel mai sarac locas de pe pamânt. El, Dumnezeul nostru, cum zice colinda n-are scutec de-nfasat, nici hainute de îmbracat.
Dupa nasterea din Fecioara Maria, îl vedem pe Iisus Hristos mergând prin pustiu spre Egipt, ca sa scape de mânia unui împarat întudecat. Prin pustiu nici oamenii, nici îngerii nu-l însoteau pe Iisus, Care este împaratul cerului si al pamântului, ci singur în bratele mamei Lui, a Preacuratei Fecioare Maria si calauzit de batrânul Iosif, se pregateste sa ne deschida noua raiul. Cunoscut fiind doar de Maica Lui, ca El este Emanuel, adica Cel prin care Dumnezeu este cu noi, îl vedem ca pe un simplu om, ca pe un simplu muncitor. El este Fiul lui Dumnezeu, muncind alaturi de dulgherul Iosif din Nazaret, înconjurat de o familie numeroasa, formata din Iosif si fratele sau Cleopa, sotia acestuia, Maria lui Cleopa, cei patru fii si doua fete ale acestora, pe care oamenii îi numeau „fratii Lui”.
Pe Domnul, ce ni se arata acum culcat într-o iesle, în timp ce noi ne odihnim într-un pat cald, îl auzim vestind lumii cuvântul Tatalui, de la Care El a venit, prin gura slujitorilor sfintelor altare. Cuvântul Lui a schimbat fata lumii. Si pe cei ce cred si pe cei ce nu cred în El, El i-a facut oameni si i-a învatat ca au totusi un Tata în cer si de aceea, ei aici pe pamânt trebuie sa traiasca ca niste frati. Si pentru ca cuvântul Lui nu l-au ascultat, de aceea este atâta suferinta, întuneric si nedreptate pe pamânt.
În Apus si în rasarit, steaua Lui, în aceasta zi, în urma cu doua mii de ani, a rasarit, si ne cheama pe toti sa ne ridicam, sa ne întoarcem cu fata catre Dumnezeu, pe care în acest timp L-am ranit adânc, l-am întristat pentru ca ne-am lepadat de El, pentru ca l-am ascultat pe Satana, pentru ca am ridicat sabia împotriva fratelui nostru. Crestinul îl ucide pe alt crestin, evreul îl ucide pe musulman, cei bogati îi uita si îi dispretuiesc pe cei saraci. Omul ce cunoaste putina carte se poarta mai rau, ca un salbatic, batjocorind pe Dumnezeu. Acum omul a uitat cuvântul pe care Fiul lui Dumnezeu l-a spus ca, atunci când va veni cu slava mare, înconjurat de înfricosatoarele cete îngeresti, ca sa judece lumea si sa faca dreptate în cer si pe pamânt, ne va zice: „Flamând am fost, dezbracat am fost, strain am fost, bolnav si în temnita am fost si voi nu m-ati cercetat.
Astazi sa nu-i uitam pe cei flamânzi, care sunt foarte multi pe pamânt. Sa nu-i uitam pe cei ce nu au caldura si nici lumina în casa. Sa ne solidarizam, sa ne rugam mai mult si cu mai multa credinta, ca Domnul sa ne ierte pacatele. Pentru ca din cauza pacatelor oamenilor, în vara trecuta s-a uscat pamântul în multe tari din Apus, precum si în unele parti din tara noastra. În multe tari au ars padurile, s-au uscat izvoarele, s-au stins luminile. Cincizeci d milioane de oameni dintr-o mare tara de pe glob, în noaptea de Sfânta Maria a fost scufundata în întuneric. Sa ne rugam si sa ne îndreptam.
La Sfânta Marie Mare am cerut poporului de la manastirea la care am fost sa se roage toata noaptea pentru iertarea pacatelor. Poporul m-a ascultat si toata noaptea s-a înaltat acolo rugaciuni si strigate de umilinta si pocainta spre cer. Si cerul ne-a ascultat iar în ziua praznicului dupa Sfânta Liturghie, Dumnezeu a facut sa cada pe pamânt o ploaie îmbelsugata. Amintiti-va de acest semn, de acest dar dat de Dumnezeu, iubiti credinciosi din Maramures si Satmar, din tot tinutul de nord-vest al României.
Dumnezeului nostru sa-i aducem slava. Anul care vine va fi un an foarte însemnat. El va fi un an bun daca cei ce conduc tara, judetele, orasele si satel, vor oameni drepti si cu credinta în Dumnezeu.
Fiti treji, eliberati-va de nepasare, de raceala sufleteasca, aprindeti facliile bisericii; împliniti rugaciuni dar si fapte bune. Nici un om nenorocit sa nu ramâna în comunitatea voastra, în parohia voastra, neajutat. Nici un orfan sa nu ramâna neluminat. Vaduvele si batrânii sa fie supravegheati iar daca au nevoie, sa fie ajutati.
Rugati-va pentru toata lumea. Conducatorii popoarelor sa se cerceteze pe sine si sa si întrebe ce vor acei ce fac acte de terorism. Care este cauza razvratirii lor? Care sunt cauzele tuturor relelor din lume? Sa ne întrebam fiecare de ce unii din copii nostri savârsesc fapte îngrozitoare. Pentru ca copii nostri au nevoie de un camin curat, de o familie luminata si plina de pace. Sa le creem copiilor nostri conditii de viata crestina. Sa le îndreptam privirea catre Hristos. El, Iisus Hristos este salvatorul lumii si îndrumatorul tuturor, a tinerilor, a batrânilor, a femeilor, a barbatilor. Bucuria si pacea de la El vine, sa-L urmam.
În ziua aceasta sfânta, care este mai mare decât toate zilele din an, pentru ca în aceasta zi, în urma cu doua mii de ani, însusi Dumnezeu S-a coborât pe pamânt si S-a facut om, ca pe tot omul sa-l faca fiu al lui Dumnezeu.
Acest mare si dumnezeiesc praznic la Nasterii Domnului daca nu ar fi avut loc, atunci n-ar fi fost nici Înviere, nici Înaltare, nici Pogorâre a Duhului Sfânt; n-ar fi venit nici mântuirea, nici împacarea cu Dumnezeu, nici Raiul nu s-ar fi deschis si nici Iadul nu ar fi fost biruit. Nici n-ar fi aparut în lume Lumina, care a împartit istoria în doua, asezata pe temelie noua, din care s-a dezvoltat cultura si civilizatia de azi.
În aceasta zi, a Nasterii Fiului lui Dumnezeu, Care a dat nastere la nenumarate cete de eroi si sfinti, suntem datori sa ne amintim si de eroii si de sfintii nostri. Pentru ca dupa cum am spus, si spun mereu, din poporul nostru dreptcredincios s-au nascut multi sfinti. În cimitirele noastre odihnesc nenumarati eroi si sfinti, necunoscuti de noi, dar primiti de Dumnezeu în rândul alesilor Lui. Acesti sfinti, care sunt dintr-un neam cu noi, se roaga pentru noi.
Sa nu uitam ca în vara aceasta, doi patriarhi si un mare sobor de mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi si preoti au binecuvântat altarul de la Catedrala noastra, care va fi inima si maica tuturor bisericilor, a tuturor altarelor din eparhia Maramuresului si Satmarului. În acelasi timp, întreg soborul, împreunua cu miile de credinciosi au recunoscut cannonizarea, adica, adica a trecerii în rândul sfintilor, pe marele arhiereu si marturisitor al lui Hristos, Iosif, cel pentru Legea Româneasca, pentru credinta stramoseasca, a suferit mari chinuri si temnita grea. De aceea Hristos l-a încununat cu cununa cu cununa sfinteniei si i-a dat putere sa se roage pentru noi. Maramuresul, Satmarul si tot Aredealul are acum pe acest mare sfânt si ocrotitor al poporului român din aceasta parte a tarii noastre. Sfântul Iosif Marturisitorul se roaga acum neîncetata pentru noi, pentru Biserica noastra, pentru poporul român de aici, care este drept si credincios.
În aceasta stralucita sarbatoare sa ne amintim si de voievodul martir si erou Constantin Brâncoveanu, care si-a dat viata pentru Hristos. El si cei patru fii ai lui si-au plecat capetele sub securea calaului, aducând slava si cinste poporului si Bisericii noastre, aducând în fata lumii întregi o marturie de tarie a credintei precum si dragostea lor fata de Biserica noastra.
Care suflet de crestin poate ramâne nepasator, vazând atâtea jertfe ce s-au adus pentru slava lui Dumnezeu, Care pentru mântuirea noastra, a savârsit cea mai mare jertfa, întrupându-Se, facându-Se om.
De asemenea, în anul care vine, iubiti frati si surori, se vor îndeplini cinci sute de ani de la adormirea lui Stefan cel Mare si Sfânt, care face parte dintre cei mai mai eroi ai lumii si sfinti ai Bisericii lui Hristos, care prin vitejia lui, a ostasilor lui a înfrânt valurile pagânilor si a salvat europa de hoardele straine se spiritualitatea si cultura Europei, a carui soarta ar fi fost poate, cu totul alta, daca nu ar fi stat de veghe, aici la portile Europei, poporul român cu voievozii si ostasii lui.
Binecuvântarea Domnului sa vina peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, Sarbatori fericite si un An Nou binecuvântat. La Multi Ani!