2004

(Învierea Domnului)

“Dupa ce a trecut sâmbata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.
Si iata s-a facut cutremur mare, ca îngerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei.
Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada.
Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca mortii.
Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati.
Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo il veti vedea. Iata v-am spus voua.
Iar plecand ele in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare, au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui.”(Mt.28,1-8)

În dimineata Învierii Domnului, duhovniceste, toti ne împartasim din Mielul Cel nevinovat, toti gustam din nou din Trupul Domnului, toti ne indulcim din scumpul Lui Sange. Acum traim bucuria pe care, inainte, in timpul Postului Mare, cand ne-am marturisit pacatele si ne-am cuminecat, am primit in trupul nostru samânta Învierii si a vietii vesnice. Tuturor, Domnul astazi ne zice: Hairete, “Bucurati-va!”
Fara Sfânta Împartasanie nu exista Înviere, nici viata, nici mântuire, nici fericire, ci numai nefericire si osanda vesnica, dupa cum Domnul a spus: ”Adevarat, adevarat va spun voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu vei avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi învia în ziua cea de apoi”.(In.6,53,54). De aceea Sfantul si marele Apostol Pavel, luminat fiind de Duhul Sfant, zice: “Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osânda îsi manânca si bea, nesocotind Trupul Domnului”.(I Cor. 2,28,29).
Trei stalpi stau la temelia mantuirii noastre: Botezul, Pocainta si Împartasania.
Botezul este nasterea cea intru Hristos, este usa, este invierea cea dintai, fara de care nimeni nu se invredniceste de harul lui Dumnezeu, de viata ce a venit in lume prin Iisus Hristos. Si dupa cum Iisus Hristos a primit a opta zi taierea imprejur, dupa cum Dumnezeu a dat porunca lui Avraam, (Fac.17,11) tot asa si cel nascut in casa celor ce cred in Iisus Hristos, dapa nasterea cea trupeasca, prin Botez, este imbracat in haina cea imparateasca si primeste dreptul la mostenirea cea cereasca, castigata de toti fiii lui Adam, prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin Jertfa si Învierea Sa. De aceea, la Pasti se cânta “Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si-mbracat”, pentru ca la acest Praznic, in vechime, cei ce veneau la lumina lui Hristos prin Botez, erau primiti in randul credinciosilor.
Pocainta sau Marturisirea, este drumul crucii. Prin lacrimi, prin metanii si prin marturisirea pacatelor, crestinul se apropie de Iisus Hristos, Care prin crucea si prin moartea Sa a sters pacatele lumii. “Prin rana Sa, noi toti ne-am vindecat”, zice Isaia Proorocul.(Is.53,5)
Împartasania este Înviere. Prin aceasta dumnezeiasca Taina, care este Taina Tainelor, se redeschide Raiul. Ea este inceputul drumului spre viata vesnica, prin ea primim in noi viata din viata lui Hristos.(In.6,54)
Astazi, Hristos I-a eliberat si pe ei ce zaceau robiti in iad, si I-a luat cu sine in Rai. “Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai”,(Lc.23,43) zice Mantuitorul. Nu numai talharului ce era rastignit de-a dreapta Sa, ci tuturor celor ce zaceau in iad, cu nadejdea invierii si a vietii vesnice. De aceea acum, iubitii mei frati, va zic: Hairete!
Bucurati-va in ziua aceasta, ca Soarele Vietii S-a coborat in intunericul cel adanc si infricosator al iadului si l-a luminat. Si pe toti cei ce din veac zaceau acolo, I-a eliberat. Bucurati-va acum ca si parintii, mosii si stramosii vostri, prietenii vostri, care au adormit, fiind botezati, spovediti si impartasiti, pe care Hristos Cel inviat i-a eliberat din intuneric, din umbra, din robie, din chinuri, si i-a imbracat in lumina, in slava.
Sarbatorim acum Ziua Învierii, învierea tuturor celor iubiti ai nostri, ce au fost chemati sa stea la masa cu Mielul, cu Fiul lui Dumnezeu, cu Maica Domnului si cu toti sfintii.
Praznuim in Ziua de Pasti trecerea tuturor care, prin Botez, prin Pocainta si prin Cuminecatura s-au mutat din imparatia mortii in imparatia vietii. Nimic nu il poate bucura pe om mai mult decat mantuirea celor dragi, a celor apropiati, a neamului sau, de chin, de boala, de suferinta, de robie. Astazi, prin Harul lui Dumnezeu, prin Invierea lui Hristos, s-a implinit misiunea aceasta. Astazi, toti cei din morminte au primit speranta eliberarii, a invierii lor. Ziua Invierii Domnului este ziua in care dreptatea lui Dumnezeu, care este si dreptatea omului, a biruit nedreptatea si minciuna diavolului. De aceea si ingerii striga oamenilor: Bucurati-va! Ingerul mortii s-a schimbat si a devenit inger al vietii, care sta in pragul tuturor mormintelor cu porunca, atunci cand va auzi sunand trambita ingerului celui mare, sa deschida toate mormintele si sa adune cenusa tuturor trupurilor, carora sa le dea viata, sa duca si trupurile impreuna cu sufletele in fata Dreptului Judecator, Care cu trupul si cu firea sa omeneasca, impreuna cu firea Sa dumnezeiasca, va sta in fata nu numai ca un Dumnezeu, ci si ca om si va judeca cu mila si bunatate, pentru ca El a cunoscut neputinta omeneasca. De aceea fratilor va zic acum: Bucurati-va!
Va fi de fata la judecata cea de obste si Maica Domnului, care se va pleca spre Fiul ei, pe care L-a nascut ca om, si aratand spre neamul omenesc, ii va zice: Fiul meu si Dumnezeu meu, toti acestia sunt din neamul nostru, miluieste-i si mantuieste-i. Pentru ei te-ai zamislit, pentru ei ai trait pe pamant in saracie, in umilinta si instrainare, pentru ei ai indurat o judecata nedreapta, pentru ei ai rabdat palme, loviri si batjocura, pentru ei te-ai rastignit, pentru ei ai gustat din paharul mortii, si Tu pentru ei ai inviat si te-ai ridicat din mormant. Fiul Meu si Dumnezeul Meu, iarta-i. Pentru ei eu am primit sa fiu maica Ta si impreuna cu Tine am suferit de-a lungul veacurilor batjocura slugilor satanei, dar nu I-am dispretuit niciodata. Pe fiii Evei nu i-am parasit, ci mereu i-am iubit. De aceea, Fiul meu si Dumnezeul meu, acum ma rog Tie, iarta-i. Si pe toti cei ce nu au iubit pacatul si au iubit virtutea, adormind cu nadejdea invierii si a vietii vesnice, din orice neam, pentru rugaciunile Maicii Tale, vor auzi atunci cuvantul Dreptului Judecator: “Veniti binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia ca pregatita voua…”.(Mt.25,34)
Toate acestea vi le-a amintit astazi voua, ca bucuria voastra acum sa fie deplina si sa fiti incredintati ca prin Botez, prin Pocainta si prin Împartasirea cu Trupul si cu Sangele Mantuitorului Iisus Hristos cu vrednicie, veti gasi portile Raiului deschise si pe Fiul lui Dumnezeu primindu-va pe voi cu bratele deschise. De aceea va zic: fratilor, bucurati-va astazi si faceti bucurie si celorlalti oameni, familiei, prietenilor si neprietenilor, cunoscutilor si necunoscutilor, cu cuvantul, cu fapta, cu mila, cu dragostea, cu recunostinta, pentru ca fiecare om merita recunostinta noastra, fiindca el ne lumineaza viata noastra prin prezenta lui, prin respectul lui, pe care fara sa stim noi, si poate fara sa stie nici el, ne respecta, ne iubeste, traieste alaturi de noi si alunga din lume pustiul, nefiinta, intunericul, iar acesta este cel mai important lucru. Cum ar fi viata noastra daca am fi singuri, daca langa noi nu ar fi creatura lui Dumnezeu, in fruntea careia se afla omul?
De aceea va zic voua, purtati-va cu recunostinta si cu dragoste fata de semenii vostri, pentru ca toti sunt “fiii Învierii”(In.1,12), slujitori ai vietii, frati ai nostri, prin Iisus Hristos Cel inviat. Amin.

(Nasterea Domnului 2004)

Cu parinteasca dragoste va chem si acum, iubitii mei frati, sa multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem iarasi acest Praznic luminat, care este Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Pentru a simti deplin bucuria Craciunului, patruzeci de zile ne-am pregatit cu post si rugaciune, asa cum se pregateste fiecare om cand asteapta vizita unui musafir deosebit, sau cand asteapta sa se intalneasca cu familia lui, cu copii lui, dupa o lunga calatorie prin tari straine, purtând în sufletul lui dorul de casa lui, de familia lui, de tara lui în care s-a nascut, în care a crescut, unde a cunoscut prieteni buni, frati buni. Pentru reîntâlnirea cu ei se pregateste sufleteste si din munca lui se îngrijeste sa le aduca unele daruri, prin care vrea sa le arate cât de mult îi iubeste, prin care vrea sa le arate ca nu i-a uitat si ca si-a pastrat inima si sufletul curate. Asa ne pregatim si noi în fiecare an si asa ne-am pregatit si in anul acesta pentru intampinarea Nasterii Domnului cu post si cu rugaciune, pe care le-am exprimat si in postul acesta prin cantece frumoase, prin colindele noastre vechi, pe care le-am mostenit de la parintii si strabunii nostri.
Prin colinde ne-am curatit si ne-am intarit gandurile, prin post ne-am sfintit sufletul si trupul, ne-am dezbracat de hainele cele rele si ne-am imbracat cu hainele faptelor bune, adica a virtutilor bine placute lui Dumnezeu.
Si asa, ne-am apropiat de seara de Craciun care este cea mai frumoasa seara din an. In aceasta seara, tot crestinului i se pare ca s-a intalnit cu Dumnezeu. Casa bogatului sau casa saracului, de-a lungul timpului, in aceasta seara se prefacea in palat imparatesc, ograda, satul sau orasul, in aceata seara parca era un rai prin care se auzeau pasii lui Dumnezeu, se auzea glasul lui Dumnezeu, strigandu-l pe fiecare om, asa cum Dumnezeu l-a strigat pe Adam in Rai: „Adame, unde esti?”(Fac. 3,9). Deoarece, pentru Dumnezeu fiecare om este un Adam, fiecare om este un fiu al Sau, un fiu al lui Dumnezeu.
Acum, în seara de Craciun, Adam, adica Omul, vede în fata lui drumul deschis spre Rai, si vede ca Raiul il astapta cu portile deschise. Ingerul cu sabie de foc nu-l mai asteapta pe om cu manie, ci il asteapta cu bratele deschise ca pe un frate ce a fost alungat din Rai, pentru ca Tatal S-a indurat acum si a trimis pe Fiul Sau sa imbrace trup omenesc, sa se nasca intr-o pestera saraca, dintr-o Ferioara Preacurata.
Tatal, pe Fiul Sau l-a trimis sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca, dupa cum se zice in colindele noastre frumoase.De aceea, de cand S-a nascut Fiul lui Dumnezeu pe pamnat, de cand Imparatul Cerului s-a nascut in lume, toate s-au umplut de lumina. Cerul s-a deschis, ingerii au coborat de acolo de sus cantand: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oamnei bunavoire”. (Lc. 2,14). Mii de ani, iubiti frati si fii duhovnicesti, omenirea a asteptat ziua aceasta de care ne bucuram noi acum, ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru aceasta, noi, acum smeriti sa ne plecam fruntile si sa-I multumim lui Dumnezeu, Tatal nostru Cel din Ceruri, pentru toate binefacerile Sale si mai ales pentru cea mai mare binefacere pe care Dumnezeu Tatal a facut-o pentru noi, cand l-a trimis pe Fiul Sau sa caute oaia cea pierduta, sa caute pe fiul cel ratacit, sa deschida din nou staulele oilor, si-n frunte cu Pastorl cel Bun, sa cheme si sa aduca oile cele ratacite la locul de unde a plecat. Aceasta este pricina bucuriei pe care o traim noi in fiecare an, la Praznicul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. La aceasta sarbatoare, batranii intineresc si devin copii, ascultand parca glasul Mantuitorului lumii, care a spus: „De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor”.(Mt. 18,3).
La acest Praznic, copii si tinerii devin ca niste batrani intelepti ce se pleaca din casa in casa ca sa vesteasca tuturor ca „astazi S-a nascut Cel fara-nceput, cum au spus proorocii”. Sa vesteasca din casa in casa ca s-a deschis din nou Raiul. Sa vesteasca din casa in casa ca Tatal Cel Ceresc ne asteapta pe toti cu masa intinsa si cu bratele deschise, asa cum a asteptat Tatal din pilda cu fiul cel ratacit. Acestea sunt vestile pe care ni le aduc colindatorii, iubiti frati.
Reculesi, cu umilinta si cu credinta sa-I multumim lui Dumneyeu aacum pentru toate binefacerile Sale, pentru mantuirea si fericirea vesnica pe care ne-a pregatit-o prin venirea si nasterea Fiului Sau si pentru toate darurile pe care Bunul Dumneyeu ni le-a dat si in viata aceasta, pentru ca ne-a ajutat sa ne pragatim cum se cuvine cu post si rugaciune pentru intampinarea marelui Praznic al Nasterii Domnului.
Domnul, in timpul convorbirilor Sale cu oamenii, in timpul vestirii cuvantului lui Dumnezeu in lume a spus: „Nimeni nu s-a suit la cer, decat numai cel ce s-a coborat din cer, Fiul Omului…”.(In 3,13) Prin acest cuvant, Fiul lui Dumnezeu se declara ca pentru noi, pentru mantuirea tuturor oamenilor S-a facut om, adica a venit pe pamant si S-a facut Fiul Omului, ca pe fiii oamnenilor sa-i faca fii ai lui Dumnezeu-acesta-i marele dar, acesta este cel mai amre dar pe care Dumnezeu Tatal l-a facut omului, acesta este cel mai mare dar pe care noi l-am primit de la Fiul, care a primit sa coboare din slava Lui vesnica, sa iasa din sanul Tatalui, sa coboare in sanul creaturii Sale, ca sa indumnezeiasca aceasta creatura, ce era decazuta in cel mai adanc intuneric al instrainarii de Dumnezeu, al indepartarii de Dumnezeu, a pierderii legaturii cu Dumnezeu, cu lumina lui Dumnezeu care este izvorul luminii si fericirii vesnice, a bucuriei si pacii vesnice, pe care o pregustam in fiecare an la Praznicul Nasterii Domnului, a Invierii Domnului si in toate duminicile si sarbatorile de peste an, dar intotdeauna si cand intram intr-o Sfanta Biserica si participam la o Sfanta Liturghie. Pentru ca toate acestea, si prin toate acestea ne invrednicim de intalnirea cu Dumnezeu, ne invrednicim sa fim mangaiati si binecuvantati de o bucurie pe care o traim din plin acum la Nasterea Domnului, pentru ca acum a rasarit pe pamant Lumina lumii, care este Iisus Hristos, dupa cum El ne-a spus: „Eu sunt lumina lumii”.(In. 8,12)
Se cuvine ca la acest Praznic sa-i multumim Atotbunului Dumnezeu si pentru frumosul si imbelsugatul an pe care l-a dat Dumnezeu tarii noastre in anul care acum se incheie.
Pentru noi, pentru noi cei ce traim in acest colt de pamant romanesc, Domnul Dumnezeu parca a fost de pamant romanesc, Domnul Dumnezeu parca a fost si ma i milostiv si mai bun.In timp ce in alte parti din tara si din lume au fost multe si mari nenorociri, seceta si cutremure pe alocuri, grindina si inundatii, razboaie si razmerite inspaimantatoare, ucideri de multi oameni si copii nevinovati, noi, din mila lui Dumnezeu am fost ocrotiti de toate acestea. Noi ne-am bucurat de o vara frumoasa, de timpuri bune si potrivite, cu ploaie si caldura la vreme. De toate acestea sa nu uitam fratilor, ci cu multa dragoste si credinta sa multumim Prea Bunului Dumnezeu, si asa cum am facut pana acum, si de acum inainte sa nu-l suparam pe Dumnezeu, ci sa cinstim Ziua Domnului si Sarbatorile, sa cercetam manastirile si bisericile, sa-l laudam pe Dumnezeu ziua si noaptea, sa nu uitam de cei bolnavi, batrani si saraci, sa ne amintim mereu de cuvantul pe care l-a spus Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: „Cand veti face toate acestea celor mai mici ai mei, mie mi-ati facut.”
Ce poate fi mai frumos decat acest cuvant, spus de Cel ce este Dumnezeu, Care facandu-se om, nascandu-se si aparand in lume ca un prunc, care s-a identificat cu toti copiii din lume, s-a declarat ca este una cu nevoile tuturor saracilor si orospitilor de pe pamant, ca noi trebuie sa vedem in orice om chipul Lui, in orice strain si pribeag sa-l vedem pe El, Care pentru noi s-a facut strain si pribeag in aceasta lume.
Bucuria noastra de acum, de la acest Praznic, numai va fi deplina cand ne vom infrati cu toti oamenii de pe pamant, cand ne vom ruga mereu pentru pacea a toata lumea si pentru mantuirea tuturor oamnenilor.
Sa nu uitam fratilor in aceste zile nici de fratii nostri, de fiii nostri care sunt plecati din tara, care acum, noi ne bucuram si petrecem linistiti in casa noastra, in mijlocul familiei noastre, cei plecati se afla intre straini, fara casa proprie, fara o masa imbelsugata, fara o lumina lina in casa. Ei traiesc si muncesc cu gandul la noi, cu gandul la tara de care toti ii duc dorul. Noi, smeritii slujitori ai lui Dumnezeu ne rugam pentru ei, ne rugam sa-i ocroteasca Atotputernicul Dumnezeu si sa-i apere de tot raul.
Iar la voi, iubitii nostri frati si fii duhovnicesti, va impartasim binecuvantari si binecuvantarile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Noi binecuvantam viata voastra, casa voastra, tara noastra, pentru care rugam pe Bunul Dumnezeu sa o ocroteasca si cu cinste si in pace sa-i infloreasca.
Ma rog fierbinte la Bunul Dumnezeu, ca si anul care vine sa fie un an bun, binecuvântat de Dumnezeu, ca în pace si cu realizari importante sa-l petrecem.

Retele sociale: