1995

„Ziua Învierii sa ne luminam popoare, Pastile Domnului, Pastile. Ca din moarte la viata si de pe pamânt la Cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi…”. Asa auzim în fiecare an, un glas luminos, venind din altarul Bisericii lui Hristos, care în mod solemn vesteste: „acum toate s-au umplut de lumina; si cerul si pamântul si cele dedesubt.”
Biserica noastra dreptmaritoare, la fiecare sarbatoare ne mângâie, ne înalta sufleteste, ne sfinteste cu slujbele, cu rugaciunile si cu cântarile ei sfinte pe care, desi se repeta în fiecare an, niciodata nu ne saturam ascultându-le, pentru ca toate slujbele si rugaciunile Bisericii Ortodoxe, sunt inspirate si asezate de Duhul Sfânt, dupa planul dat de Dumnezeu.
Tara noastra este o tara binecuvântata de Dumnezeu. Poporul nostru este un popor iubit de Dumnezeu, pentru ca de doua mii de ani aproape, a pastrat cu sfintenie învatatura curata a evangheliei lui Hristos.
Peste tara noastra, de-a lungul timpului au trecut multe valuri. Poporul român a fost umilit si asuprit de multe de multe ori de straini, dar na- fost înfrânt, pentru ca nu si-a vândut sufletul, nici tara, nici credinta ci, asa cum si-a pastrat frumoasa limba româneasca, tot asa si-a pastrat si legea stramoseasca, fara de care nu am mai fi români, nici crestini adevarati.
Suferintele vin si trec. Strainii cu datinile si cu credintele lor dispar cu timpul, dar noi ramânem statornici pe vatra noastra, în tara noastra, în Biserica noastra, cu Limba si cu Legea noastra. „Apa trece, pietrele ramân”, zice un cuvânt întelept pe care l-am mostenit din batrâni. Noi aici am fost, si cu rabdare de-a lungul veacurilor, ne-am crescut pruncii, ne-am cinstit batrânii, ne-am pastrat altarele, datinile, cântecele si sarbatorile. Prin veacuri de încercari si suferinte, când ni se rapeau copii, când pentru credinta ortodoxa ne erau ucisi preotii si credinciosii, noi nu ne-am pierdut speranta în Dumnezeu si Dumnezeu nu ne-a parasit. De la daci avem statornicia. De la romani am mostenit vitejia. De la Hristos am primit lumina. De la apostoli, învatatura evangheliei curata. De la Sfintii Parinti si de la Sfintele Soboare Ecumenice, ne-a venit legea cea dreapta, Legea Ortodoxa care ne-a aparat de toate relele si ratacirile omenesti, în care au cazut toti cei ce au cautat slava lumeasca.
Noi, de la nastere, dupa porunca data de Dumnezeu ne-am îmbracat copiii în haina cea cereasca a lui Iisus Hristos, prin taina Sfântului Botez; ne-am împartasit si ne-am îndumnezeit, prin harul lui Dumnezeu, care izvoraste din potirele sfinte ale Bisericii Ortodoxe.
Barbarii si strainii nu ne-au dat ragaz sa ne întemeiem scoli înalte dar am avut Biserici si Altare; am avut preoti de înalta constiinta si dragoste de dreptate, care au aparat si ne-au pastrat credinta curata. Acestea, Biserica si Legea româneasca ne-au fost scoala, pavaza si cetate dumnezeiasca, care au salva fiinta neamului si firea noastra, firea româneasca, nobila si curata.
Daca nu aveam Biserica si Legea Ortodoxa, de mult am fi disparut din istorie.
Tot ce ave, sfânt, frumos si bun – toata bogatia noastra sufleteasca, pe care o admira lumea întreaga – este darul cu care biserica noastra stramoseasca ne-a înzestrat.
Fiecare popor se mândreste cu limba si cu legea pe care le-a mostenit de la mosii si stramosii lui; si noi ne mândrim cu ceea ce am mostenit: Limba, Legea si pamântul. Fiecare român si crestin ortodox, nu se lauda cu haine de împrumut, nici cu datini sau credinte pe care strainii ni le-au impus cu sila. Noi nu ne laudam cu învataturi primite din export, ci ne-am luminat si ne vom lumina numai cu lumina pe care am primit-o de la Hristos, care ni s-a transmis prin mosii si stramosii nostri.
Iata cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am ajuns din nou Sfintele si frumoasele sarbatori ale Pastilor. Pentru acest Praznic luminat, sunt încredintat ca ne-am pregatit fiecare româneste si crestineste, cu post si rugaciune.
Ne-am spalat pacatele în Taina cea mare a spovedaniei, dupa care ne-am împartasit cu Trupul si Sângele Domnului. Iar acum, dupa cum ne îndeamna Biserica noastra, „unul pe altul sa ne îmbratisam si sa zicem: fratilor, si celor ce ne urasc pe noi sa iertam toate pentru Înviere si sa strigam Hristos a Înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le…”
Învierea Domnului ne aduce în fiecare an multa si mare bucurie, dar si o adânca si sfânta raspundere. Ne aduce o mare bucurie pentru ca ea ne asigura ca viata nu poate fi biruita de moarte. Învierea Domnului de asigura si ne strecoara în suflet speranta în viata si fericirea vesnica. Învierea Domnului ne asigura dupa iarna vietii acesteia, urmeaza primavara vietii vesnice. În fiecare suflet Învierea Domnului revarsa o raza de lumina, de bucurie, de fericire, de liniste de pace. Noi stim ca cei ce asculta poruncile lui Dumnezeu si poruncile lui Hristos se vor învrednici de o rasplata vesnica si de prietenia lui Dumnezeu, dupa cum a spus Iisus, zicând: „Voi sunteti prietenii mei daca faceti ceea ce va poruncesc”(In. 15, 14); si mai departe Domnul zice: „Parinte, voiesc ca unde sunt Eu sa fie împreuna cu Mine si aceia pe care mi i-ai dat.”(In. 17, 24). Iar noua ne spune: „Ma duc sa va gatesc loc”(In. 14, 2). Acest cuvânt l-a rostit Mântuitorul înainte de patimile Sale. Toate aceste fagaduinte, ce ni le-a facut înainte de moartea Sa pe cruce, Iisus Hristos le adreseaza fiecarui fiu al Bisericii prin Învierea Sa.
Vino suflete, zice Iisus cel ce a biruit moartea „si te odihneste întru bucuria Domnului Tau”(Mt. 25, 21;23). Vino prietene drag si te bucura de cinstea pe care ti-am pregatit-o de la facerea lumii. Vino frate; acum nu te mai numesc rob, nici sluga, ci acum, dupa ce am biruit moartea si iadul, Dupa ce l-am înfrânt pe satana, prin patimile, moartea si învierea mea, va numesc frati pe toti cei ce credeti în Mine si va bucurati de învierea Mea, pentru ca prin întruparea, jertfa, moartea si învierea Mea, ati devenit fiii lui Dumnezeu(Galat. 3, 26).
Veniti voi toti, cei ce ati fost alaturi de Mine, în noaptea patimilor, si va bucurati de Învierea Mea, dupa cum se bucura toti sfintii si îngerii din ceruri în ziua aceasta.
Iata, iubitii mei frati, de ce în ziua Învierii Domnului, sufletele tuturor crestinilor se însenineaza si cânta. Iata de ce, cu ochii sufletului, toti cei ce au inima curata, vad ca astazi cerurile si-au deschis portile, ca sa intre Împaratul Maririi. În noaptea Învierii, din adâncul timpului si al spatiului, se aude un glas ce striga: „Deschide-ti puteri portile voastre si va intra Împaratul Maririi”. Si portile cerurilor s-au deschis când a Înviat Domnul. În fiecare an portile cerului se deschid la Învierea Domnului, iar Iisus Hristos intra si este întâmpinat cu slava mare de toate puterile ceresti. Îngerii si sfintii si mai presus de toate însusi Dumnezeu Tatal, Îl întâmpina pe Fiul Sau, pe Domnul nostru Iisus Hristos, care „S-a smerit pe Sine, ascultator facându-se pâna la moarte si înca moarte pe cruce (Filip. 2, 8), zdrobind prin ascultarea, smerenia si suferinta Sa, ce cel ce mândrindu-se s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu zicând: „îmi voi înalta scaunul mai presus de cel Prea Înalt”(In. 14, 14). Prin jertfa si Învierea Domnului, Dreptatea lui Dumnezeu a biruit. Rana pe care cel viclean i-a facut-o lui Dumnezeu, s-a vindecat. De asemenea „cu rana lui noi toti ne-am vindecat”(Is. 53, 5). De aceea toata creatura nu va înceta niciodata sa aduca slava Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Învierea Domnului, fratilor, a deschis portile cerului si Domnul cu mare alai a intrat printr-însele, dar nu singur. Când a fost pe cruce, când ranile Lui erau deschise, când sângele curgea siroaie din coasta Sa, când trupul îi atârna în vazut tuturor, gol si plin de rani, când la picioarele crucii o multime salbatica, atâtata de slugile satanei îl batjocorea si îl hulea zicând: „Tu, cel ce darâmi templul si în trei zile îl zidesti, mântuieste-te pe Tine însuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-te de pe cruce!”(Mt. 27, 40). Chiar si unul dintre facatorii de rele ce era rastignit alaturi de El îl hulea zicând: „Nu esti tu Hristosul? Mântuieste-te pe Tine însuti si pe noi”(Lc. 23, 39). Când toti îl priveau cu ura si cu dispret, peste urletele si strigatele gloatei, deodata s-a auzit un glas omenesc, un glas plin de cainta si umilinta, zicând: „Pomeneste-ma Doamne când vei veni întru Împaratia Ta.” Acesta era glasul omului cel ce era atârnat pe lemn de-a dreapta Domnului, prin care vorbea tot neamul omenesc; glasul tuturor Patriarhilor si Proorocilor, glasul tuturor fiilor lui Adam, care de-a lungul timpurilor adormisera cu nadejdea învierii si a vietii vesnice. Era glasul celor ce zaceau si se chinuiau în iad. Era glasul tuturor fapturilor omenesti, care de la început, de la facerea lumii, au sperat si au crezut în Învierea si viata vesnica si cu aceasta speranta au înfruntat moartea si ei, cei ce au trait înainte de întruparea Domnului, dar mai ales toti Martirii si Dreptii, Cuviosii si Crestinii care au trait si si-au daruit toata viata lui Iisus Hristos.
Acel glas care s-a auzit atunci pe Golgota era glasul nostru al tuturor celor ce cautam mântuirea, fericirea, nemurirea si slava Împaratiei lui Dumnezeu.
La acest glas, Mântuitorul lumii raspunde din veac în veac: „Astazi vei fi cu Mine în rai”(Lc. 23,43)
Catre cine adreseaza acest cuvânt Mântuitorul?
Catre toti cei ce în gândul lor, în sufletul lor, în sine lor, cu speranta si credinta în Dumnezeu, soptesc mereu: „Pomeneste-ne Doamne când vei veni întru Împaratia Ta”, si Mântuitorul le asculta glasul, dupa cum a ascultat si glasul tâlharului de pe cruce.
În timp ce multi îl hulesc si îl batjocoresc si îl hulesc pe Dumnezeu, ei cu umilinta si cu credinta se roaga lui Hristos zicând: Pomeneste-ne si pe noi când vei veni întru Împaratia Ta”. Si asa prin slujitorii sfintelor altare, pescuieste mereu si aduna navodul sau, sufletele omenesti si intra cu ele pe portile cerului, oferindu-le Tatalui, ca pe cele mai scumpe daruri.
„În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins”, se zice la dumnezeiasca Liturghie, ajutându-ne sa întelegem, ca Domnul când de pe cruce si-a încredintat sufletul Tatalui, cu sufletul s-a coborât în iad, îmbracat cu toata puterea si slava Sa, si i-a eliberat pe toti cei ce de veacuri zaceau acolo. I-a eliberat pe Adam si pe Eva. I-a eliberat pe Avraam si pe Moise. I-a eliberat pe toti patriarhii, dreptii si proorocii Vechiului Testament. L-a eliberat pe tâlharul cel credincios si odata cu el pe toti fiii lui Adam care au avut în suflet o scânteie de dreptate si bunatate când au trait în lume.
De doua mii de ani, aproape, raiul sta deschis. De doua mii de ani aproape, portile cerului asteapta ca toti cei ce doresc sa intre, sa nu mai fie opriti de îngerul care cu sabie de foc, a pazit portile raiului pâna la învierea Domnului. Acum, fiecare om botezat în Legea lui Hristos, fiecare crestin, este invitat, este chemat, este rugat sa intre la nunta, sa intre la ospatul cel dumnezeiesc, sa intre în rai. Cine este gata, masa e pusa, Stapânul ne asteapta pe toti. E adevarat iubitii mei frati, Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa intre pe portile împaratiei. E liber fiecare. Fiecare are dreptul sa aleaga binele sau raul, întunericul sau lumina, viata sau moartea, slava si fericirea sau rusinea, întunericul si osânda vesnica.
Aceasta taina face parte din umbra ce întuneca pentru unii, ziua Învierii Domnului.
Cei drepti, cei credinciosi, cei întelepti, se bucura de Învierea Lui. Cei nepasatori si nedrepti, cei ce iubesc mai mult întunericul decât lumina, sunt întristati de Învierea Domnului. Nedreptii care hulesc pe Dumnezeu si cei ce-si petrec viata în faradelegi si pacate, ar dori sa nu fie Înviere, pentru ca si lor constiinta le spune ca dupa înviere vine Judecata, dupa cum zice Scriptura: „Precum este rânduit oamenilor odata sa moara, iar dupa aceea sa fie Judecata”(Evr. 9, 27). De aceea price faptura omeneasca(care stie ca este nemuritoare) oricât de adânc a cazut in noroiul stricaciunii, poarta în sine constiinta, ca faradelegea, nedreptatea, pacatul, nu ramân nejudecate si nepedepsite. Legile care conduc universul, legile date de Dumnezeu, nu îngaduie sa fie puse la aceeasi masa crima si pacatul, cu virtutea si dreptatea. Justitia divina nu permite ca binele si raul sa primeasca aceeasi rasplata.
Tot ceea ce a facut un om la întuneric, orice faradelege sau orice pacat, vor fi descoperite si vadite în lumina învierii de obste, iar Învierea Domnului este garantie învierii tuturor. Ea, Învierea Domnului, este „începatura învierii celor adormiti”(I Cor. 15, 20).
De aceea pentru unii, ziua Învierii este ziua bucuriei, iar pentru altii, aceasta frumoasa zi de primavara, este umbrita de îngrijorare si de o mare si importanta responsabilitate.
Deci, nimeni sa nu ramâna astazi întristat sau fara speranta, ci si cel drept si cel pacatos sa-si îndrepte glasul catre Iisus Hristos si cu umilinta si cu pocainta sa se roage Domnului zicând: „Pomeneste-ma Doamne, când vei veni întru Împaratia Ta”, si celui cu inima curata, Domnul îi va raspunde: „astazi vei fi cu mine în rai”. Amin.

( Nasterea Domnului 1995)

„Iata de acum ma vor ferici toate neamurile”
(Lc. 1, 48)

In ziua aceasta de praznic luminos în care serbam Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, cu parinteasca si crestineasca dragoste va binecuvântez si va urez din toata inima sa petreceti sfintele sarbatori ale Nasterii Domnului, ale Anului Nou, ale Botezului si ale Sfântului Ioan, cu sanatate, cu pace, cu bucurie si fericire. La multi ani!
Ziua aceasta si zilele care urmeaza sunt zile sfinte, zile binecuvântate de Dumnezeu, zile în care Dumnezeu a coborât pe pamânt si este mai aproape de noi, decât în alte zile din an.
Craciunul îl asteptam toti crestinii cu bucurie, pentru ca el ne aduce un dar mai de pret si mai frumos decât orice dar din lume. Tatal nostru cel din ceruri ne-a trimis în dar pe Fiul sau, care s-a nascut ca un prunc nevinovat din Fecioara Maria în Betleem. El a venit blând si smerit ca sa ne mântuiasca pe noi din robia iadului si din spaima mortii. Sa primim acest dar cu sfintenie cu smerenie si cu credinta. Sa nu uitam si sa ne amintim toti în aceste zile sfinte ca prin nasterea lui Hristos, Dumnezeu este cu noi, între noi, alaturi de noi. Ca un prunc nevinovat, curat si luminat, Fiul lui Dumnezeu, cel ce este Domn si Stapân al cerului si al pamântului, iata, iubitii mei frati, ca venit în lumea, de care, desi este umbrita de pacat, Dumnezeu nu s-a lepadat, pentru ca este opera Sa. Lumea suntem noi, toti, care cu toate ca de multe ori suntem nevrednici, Tatal nostru nu s-a lepadat de noi, nu ne-a parasit pentru ca ne iubeste si ne-a iubit, dupa cum ne spune Scriptura, zicând: „Dumnezeu asa a iubit lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (In. 3, 16). Iata iubitii mei frati, ce dar ne-a facut noua Dumnezeu, pe care noi trebuie sa-l primim cu nemarginita bucurie, dar si cu mare grija pentru ca avem datoria sa ne gândim si sa nu uitam niciodata cine este cel ce ne-a facut acest dar, si de asemenea, sa vedem ce pret are acest dar. Si nu numai viata toata, toate bucuriile si sperantele noastre sunt legate de acest dar. Si nu numai viata de aici de pe pamânt, ci si mântuirea si fericirea noastra vesnica izvorasc din acest Dar, „Domnul nostru Iisus Hristos, Mesia cel luminos” cum cânta in frumoasele noastre colinde.
Dar în aceasta sfânta si frumoasa zi, fratilor, sa vedem prin cine ne-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau în lume.
Tot Sfânta Scriptura ne spune ca Dumnezeu ne-a trimis pe Fiul Sau în lume printr-o fecioara numita Maria(Lc. 1, 27). Ea este Maica Domnului, Nascatoarea de Dumnezeu care dupa ce a primit cestea ca va naste pe Hristos, cu smerenie si cu bucurie mare a strigat: „Iata de acum ma vor ferici toate neamurile”(Lc, 1, 27)
Aceasta proorocie pe care a facut-o Maica Domnului, o fericesc, o cinstesc si o preamaresc toate neamurile, asa dupa cum Duhul Sfânt i-a descoperit Fecioarei Maria în Nazaret.
Toate neamurile iubitoare de Hristos cinstesc pe Maica Domnului, înaltând în cinstea ei altare marete, scriind opere nemuritoare, întemeind manastiri si asezaminte sfinte, în care îsi gasesc ocrotire si mângâiere multi batrâni, orfani si bolnavi, care sun parasiti de toti oamenii.
Icoana Maicii Domnului, este asezata în locul cel mai de cinste în sfintele biserici si în casele dreptcredinciosilor. O candela sau o lumânare arde în cinstea Maicii Domnului în toate bisericile lui Hristos.
Nici o persoana în cer si pe pamânt nu se bucura de atâta cinste, cum se bucura Maica Domnului.
Pe Maica Domnului o preamareste Tatal care a ales-o ca sa fie Maica Fiului Sau. O preamareste Fiul care a dorit-o sa-i fie mama, o înalta Dudul Sfânt, care sfintindu-o s-a salasluit în ea, ca în cel mai sfânt locas din lume.
Pe Maica Domnului o preamaresc toti îngerii si toti stramosii si patriarhii. O fericesc pe Maica Domnului Adam si Eva pentru ca i-a eliberat de greseala pe care au facut-o. Pe ea au asteptat-o, în ea si-au pus speranta din clipa în care Dumnezeu le-a dat vestea cea buna, când a spus sarpelui: Calcâiul ei, al femeii „îti va zdrobi capul”(Fc. 3, 15)
O fericesc pe Maica Domnului Avraam, Isac si Iacob împreuna cu toti prooroci si sfintii. O preamaresc apostolii, martirii si cuviosii. Toti ierarhii si slujitorii sfintelor altare o preamaresc, pentru ca prin ea ne-a venit noua, si s-a nascut pe pamânt „lumina lumii”, Izbavitorul Emanuel, prin care Dumnezeu este cu noi.
Pe Maica Domnului o fericesc toate creaturile, îngerii si oamenii, pentru ca ea s-a ridicat mai presus de toata zidirea, prin ascultare, prin smerenie, prin sfintenie, prin credinta si prin iubire fata de oameni.
Nimeni nu s-a ridicat mai presus de ea în bunatate, în sfintenie, în mila, în dreptate.
Natura întreaga o preamareste pe ea, care este desavârsirea si împlinirea tuturor.
Pentru flori, ea este trandafirul cel ales, ea este mireasma si culoarea lor, mireasma si frumusetea florilor.
Pentru pasari, Maica Domnului este turtureaua cea aurita, porumbita cea nevinovata, privighetoarea cea cu dulce glas, pasarea care-si ocroteste puii sub aripi, pentru ca pasarile cele rapitoare – duhurile cele rele si întunecate – sa nu-i rapeasca .
Pentru animale, Maica Domnului este mieluseaua din care s-a nascut mielul lui Dumnezeu.
Pentru preafrumoasele stele, Maica Domnului este luceafarul diminetii, care a prevestit rasaritul soarelui vietii, Hristos.
Pentru luna, ea este mireasa ce-si reazema picioarele pe tainica ei aratare.
Pentru soare, Maica Domnului este raza care lumineaza si încalzeste pamântul
Dupa cum întreg Cosmosul îsi are darurile, ratiunile, rostul lui, tot asa pentru lumea spirituala în planul lui Dumnezeu, Maica Domnului îsi are rostul si ratiunile ei tainice fara de care nu ar fi venit împlinirea harului prin Duhul Sfânt.
Tatal, Fiul si Duhul Sfânt au ales-o pe ea din sânul creatiei, care, din pricina duhului celui rau, era gata sa se prabuseasca în haos, toata creatura fiind zdruncinata din pricina razvratirii si neascultarii de legile date de Dumnezeu. Prin zamislirea Fiului lui Dumnezeu din cea Preacurata, prin ascultarea si smerenia Mariei s-a echilibrat ceea ce stricase neascultarea Evei.
Dar Maica Domnului, desi a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a ridicat mai presus de Cel Preaînalt, cum a facut Lucifer. Ea nu si-a asumat merite pe care le are decât Dumnezeu. Maica Domnului are daruri, dar nu le acorda cu puterea ei, ci darurile pe care le are de la Fiul, ea le împarte tuturor, asa cum a facut si la nunta din Cana Galileii.
Maica Domnului este peste tot prezenta cu mila, cu bunatatea, dar nu se declara atotprezenta.
Ca o mama buna, ea a fost întotdeauna alaturi de Fiul ei, de la Nastere si pâna la Înaltare, dar niciodata n-a trecut peste voia Fiului sau.
Maica Domnului este zidul de care se sfarâma toate valurile pe care Satana le stârneste împotriva planurilor lui Dumnezeu, împotriva lucrarilor lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Dumnezeu, împotriva tuturor fiilor Împaratiei lui Dumnezeu care poarta crucea lui Hristos si pe umeri si în inima.
De aceea împotriva Maica Domnului se ridica toate duhurile diavolului si toti slujitorii diavolului.
Pe Maica Domnului, iubiti crestini, o fericesc toate neamurile de doua mii de ani aproape. Chiar si pagânii o onoreaza pe Maica Domnului. „În toate moscheile, din Africa pâna în India, de la Bosfor pâna în China, de la sanctuarele cele mai marete pâna la cele mei umile capele, Fecioara este prezenta în mod misterios. Ea este adorata fara împotrivirea credinciosilor mahomedani.”(MIRIAM HARRY – Cultul Sfintei Fecioare la musulmani, tradus din limba franceza de V. DUDU – extras din revista Mitropolia Moldovei nr. 4, aprilie 1940).
Împreuna cu toate neamurile crestinesti de pe pamânt, poporul român a fericit, adica a cinstit întotdeauna în mod deosebit pe Maica Domnului. Numele ei este cel mai des pomenit pe toate monumentele stravechi, pe care arheologii le-au descoperit, si de aceea pamântul locuit de români a fost numit „Gradina Maicii Domnului” (Pr. Prof. Dr. Ioan Coman, Scriitori bisericesti din epoca straromâna, Bucuresti 1979, pag. 321)
Maica Domnului a iubit si a ocrotit întotdeauna poporul român. A aparat si si-a pazit Tara si Biserica noastra, Tara si Poporul român, pentru ca în aceasta tara numele Fiului ei, a domnului nostru Iisus Hristos, a fost preamarit si cuvântul lui a fost ascultat.
Aici în tara noastra, în casa fiecarui crestin si în fiecare suflet de român, Domnul nostru Iisus Hristos are un locas.
Fiecare plugar, fiecare muncitor si fiecare pastor din muntii nostri cinsteste pe Maica Domnului si-L iubeste pe Domnul nostru Hristos.
Biserica noastra de asemenea este iubita si ocrotita de Maica Domnului, pentru aceasta Biserica a pastrat învatatura lui Iisus Hristos curata, altarele ei au fost întotdeauna ieslea în care se odihneste Fiul lui Dumnezeu. Aceste altare sunt leaganul în care se afla Iisus Hristos, la care preotii se închina si poporul dreptcredincios îi aduce daruri mai pretioase decât aurul, mai placute lui Dumnezeu decât smirna, mai sfinte decât tamâia; Credinta, Iubirea si Evlavioasa smerenie crestineasca.
Toata lumea recunoaste ca în Biserica Ortodoxa s-au scris cele mai frumoase cântari de lauda si slava în cinstea Maicii Domnului, Acatiste si Paraclisele care sunt un izvor de mângâiere si de bucurie pentru tot crestinul.
Biserica Ortodoxa i-a închinat Maicii Domnului cele mai frumoase sarbatori: Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire, Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Acoperamântul Maicii Domnului, Intrarea în biserica si Soborul Maicii Domnului din ziua a doua de Craciun. Toate acestea sunt semne ale evlaviei noastre fata de Maica Domnului. Sunt zile si praznice sfinte pe care Sfintii Parinti le-au asezat, ca poporul lui Dumnezeu sa înalte cântari de lauda si de multumire la cea mei sfânta mama de pe pamânt.
Impresionant, înaltator, este timpul în care tot poporul român, toti binecredinciosii crestini din Eparhia Ortodoxa Româna a Maramuresului si Satmarului, îl petrec în post si rugaciune, de la 1 august si pâna la 15 august, ca sa cinsteasca marele praznic al adormirii Maicii Domnului. În ajunul acestui praznic se misca toata tara. Crestinii pleaca în convoaie spre sfintele manastiri, ca acolo împreuna cu calugarii, care sunt fiii cei mai iubiti ai Maicii Domnului, sa privegheze toata noaptea, sa se roage, sa-si marturiseasca pacatele, sa primeasca dezlegare si sa înalte cântari de lauda, de cinstire, de preamarire Nascatoarei de Dumnezeu, care este ocrotitoarea si binefacatoarea cea mai sfânta a neamului omenesc.
În genunchi, batrânii si tinerii, barbati si femei, tineri cu suflet luminat, barbati întelepti, batrâni curati la suflet si femei evlavioase, la Sfânta Marie Mare se îndreapta si se roaga în fata sfintelor altare ale manastirilor, pentru ca toti stim ca fiecare manastire este o casa a Maicii Domnului.
În aceasta sfânta si mare sarbatoare a Nasterii Domnului în care toti suntem veseli si cu inima înseninata, am dorit sa sporesc bucuria voastra, vorbindu-va despre aceea prin care Dumnezeu Tatal ne-a trimis si ne-a facut cel mai mare dar, care este Domnul nostru Iisus Hristos. Sa va vestesc tuturor ca si voi sunteti fii Maicii Domnului. Ea este Maica noastra a tuturor celor ce facem parte din Biserica lui Iisus Hristos.
Acesta este darul pe care în aceasta sfânta zi vi-l ofer voua prea cinstiti si preaiubiti frati.
Avem o nebiruita marturie, proorocie pe care o vedem împlinita sub ochii nostri, rostita de Duhul Sfânt prin Maica Domnului, care a prevestit ceea ce Dumnezeu a rânduit ca pe Maica fiului Sau sa o fericeasca toate neamurile.
La biserica ati venit astazi ca niste oameni, dar acum auzind Cuvântul lui Dumnezeu sa va întoarceti acasa ca niste oameni mântuiti.
Inima noastra s-a umplut astazi de bucurie, pentru ca am vazut alaturi de dumnezeiescul Prunc si pe Maica Lui, pe Nascatoarea de Dumnezeu, care, prin Iisus Hristos, este si mama noastra, a tuturor crestinilor adevarati.
Avem o mama fiecare, care ne-a nascut, ne-a alaptat si ne-a crescut. Avem un tata care ne-a iubit si a muncit pentru noi toata viata, de acestia sa ne amintim azi fiecare si sa ne rugam pentru ei. Dar ei au îmbatrânit, unii din ei au murit, lasându-ne orfani. Iisus Hristos în marea Sa iubire de oameni ne-a oferit ca pe un dar ceresc pe mama Sa, ca sa ne fie tuturor mama buna, mama care nu îmbatrâneste, mama care nu moare, mama care nu ne paraseste, mama care nu ne lasa singuri, nu ne lasa orfani ci se roaga neîncetat pentru noi pacatosii. Si multa putere are rugaciunea mamei în fata fiului ei.
Se roaga pentru noi îngerii, iubitii mei frati, se roaga sfintii si dreptii, asa cum a rânduit Dumnezeu, care a zis unor pacatosi „Mergeti la robul meu Iov sa se roage pentru voi, din dragoste pentru el, voi fi îngaduitor, ca sa nu ma port cu voi dupa nebunia voastra si pacatosii au facut cum le spusese Domnul si Domnul a primit rugaciunea lui Iov”(Iov. 42, 8-9). Dar mai presus si mai puternica decât a tuturor îngerilor, dreptilor si sfintilor este rugaciunea Maicii Domnului care niciodata nu trebuie trecuta cu vederea.
Luati aminte, Maica Domnului se roaga pentru copiii Sai sa-i apere Dumnezeu de cel rau. Maica Domnului se roaga pentru tineri sa-i lumineze Dumnezeu, se roaga si pentru batrâni, ca sa le dea bunul Dumnezeu batrânete frumoase si sfârsit crestinesc „fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns la înfricosatoarea judecata a lui Hristos”.
Maica Domnului se roaga mereu pentru familia noastra, pentru casa noastra, pentru viata noastra. Ea se roaga pentru ce vii si pentru cei morti deopotriva. Toate binefacerile care se revarsa peste lume sunt rodul lacrimilor si a rugaciunilor ei fierbinti.
Daca am dori sa cunoastem un gând al Maicii Domnului, ascultati ce ne cere: Nu uitati pe Fiul meu. „Faceti orice va va spune”(In. 4, 5)
Amintiti-va ca pentru mântuirea voastra El, care este Fiul lui Dumnezeu, s-a nascut într-un grajd în ieslea vitelor.
Amintiti-va ca El care este Domnul cerului si al pamântului a trait sarac, necunoscut de nimeni treizeci de ani si a muncit din greu, ca sa-si câstige pâine cea de toate zilele.
Amintiti-va de Învatatura Lui, de Patimile lui, de moartea si învierea lui.
Nasterea Domnului, pe care si în acest an o sarbatorim în pace, am dori sa fie închinate celei mai sfinte mame, care este Maica Domnului si tuturor mamelor din lume, care au inima sfâsiata de durere pentru copiii lor, care cad victima mortii sau pacatelor.
Pe Maica Domnului si pe toate mamele din tara le rog sa se roage fierbinte Celui ce în frig si în mizerie s-a nascut, în pestera din Betleem, sa ne apere Tara, Biserica si Poporul.
Bucuria care a început pe pamânt în ziua Nasterii Domnului, sa o prefacem într-o bucurie permanenta, sfânta, crestineasca, româneasca, având încredere în Maica Domnului, care este ocrotitoarea Patriei noastre, a Bisericii noastre, a binecredinciosului popor român de pretutindeni.

Retele sociale: