Seini-Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

• nascut la 22.05.1973 – Baia Mare,
• iconom,
• Seini, jud. Maramures,
• Tel: 0745128561,
• E-mail: pop_tomel@yahoo.com

“Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”

• biserica de zid “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” – 1882,
• Seini, str. Baii, nr. 2,
• 2.890 credinciosi

Istoric

Localitatea Seini este situată în extremitatea vestică a judeţului Maramureş, la 26 de kilometri de Baia Mare şi 42 de kilometri de Satu Mare, aproape la jumătatea distanţei dintre cele două importante oraşe din nord-vestul ţării, pe calea ferată şi şoseaua europeană E58, ce leagă aceste oraşe.

Urme materiale arheologice, care atestă popularea acestei aşezări sunt din neolitic, epoca bronzului şi din vârsta de opus a fierului.

În secolul XIII se pomeneşte despre Castrum (cetatea) Zynir.

Primul document scris despre localitatea Seini îl avem din anul 1341.

Cetatea, care străjuia împrejurimile, şi ale cărei temelii se mai văd şi astăzi pe vârful dealului conic, a aparţinut mai multor feudali.

Domeniul Cetăţii-Castrum Zynir – cuprindea întreaga Ţara Oraşului şi pe Someş în sus până la Buşag şi în jos, Roşiori, Pomi, Lipou, Apa, Odoreu.

Seiniul a fost distrus în 1605 de Basta, în 1580, 1677 şi 1717 de tătari, iar de foc în anul 1848.

Populaţia Seiniului a participat la răscoala lui Gheorghe Doja, la Revoluţia din 1848 şi la Unirea din 1 decembrie 1918.

Despre gruparea şi organizarea vieţii populaţiei româneşti din aceasta localitate se ştie că din începuturile îndepărtate, vatra satului a fost sus pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde şi-au făcut o bisericuţă din lemn acoperită cu stuf, în care se închideau.

În jurul anului 1580, biserica împreună cu toate casele au fost distruse de către năvălitorii tătari. Românii s-au retras în munte până a trecut pârjolul, apoi revenind s-au stabilit în gura Văii Boci, unde era o poiană mare străjuită de un codru des de stejari.

Aici în jurul anului 1600 şi-au ridicat o nouă biserică din lemn, în care s-au rugat până în anul 1882, când înmulţindu-se populaţia s-a extins pe un teritoriu mai vast, tăind pădurile, mărind astfel suprafaţa pământului arabil.

Până în anul 1840, în bisericuţele de lemn au slujit rând pe rând mai mulţi preoţi. După anul 1840 din şirul preoţilor slujitori se distinge părintele George Maniu, intelectual de seamă al timpului, înflăcărat patriot, care a pus bazele unei noi biserici din piatră în mijlocul comunei.

Actuala biserică cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavril” a cărei construcţie a început în primăvara anului 1866 sub preoţia lui George Maniu, este terminată de protopopul Alexiu Berinde, întrucât George Maniu trecând la cele veşnice n-a apucat să-şi termine lucrarea începută.

Părintele Alexiu Berinde fiind şi arhitect, a extras planul de contrucţie a bisericii, el însuşi participând la toate lucrările.

În anul 1882 după o muncă asiduă, în condiţii social-economice deosebit de grele, biserica este dată în folosinţă cu turnul încă neconstruit, din lipsă de fonduri.

După 42 de ani, în 1924 s-a terminat construcţia turnului şi s-a făcut iconostasul din piatră albă cioplită.

Alexiu Berinde a fost un mare luptător pentru drepturile românilor şi a făcut parte din rândurile memorandiştilor ardeleni împreună cu Dr. Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Raţiu, etc.

Trecând la cele veşnice, în anul 1924, lui Alexiu Berinde îi urmează fiul său Mihai Berinde, sub a cărui păstorire se pictează biserica, doar câteva scene pe bolte, în anul 1946.

După pensionarea părintelui Mihai Berinde, din anul 1948 şi până în 1982 a păstorit părintele protopop Aurel Babiciu, perioadă în care s-au făcut reparaţii la biserică, casa parohială şi cantorală.

Din anul 1982 şi până în prezent activează preotul paroh Gheorghe Pop, ajutat de fiul său Tomel-Gheorghe Pop, hirotonit în anul 2003 întru diacon, iar din anul 2007 cu preot II.

În cei 30 de ani de activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească a preotului Gheorghe Pop şi a fiului său Tomel-Gheorghe Pop, s-a construit casa nouă parohială, anexele gospodăreşti, s-a reparat casa cantorală şi sala de clasă a primei şcoli româneşti din Seini, înregistrată în rândul monumentelor istorice împreună cu biserica „Sf. Arh. Mihail şi Gavril”.

Biserica a fost reparată capital inerior şi exterior de la acoperiş şi până la fundaţie. Vechea şarpantă a fost înlocuită cu una nouă, exteriorul bisericii a fost retencuit integral, interiorul bisericii a fost împodobit cu o pictură deosebit de frumoasă de către pictorii Ştefan Teodor, Nicolae Andonaş şi Gheorghe Monda, între anii 2008-2011.

Biserica a fost dotată cu mobilier nou, veşminte preoţeşti, vase liturgice noi şi cu toate cele necesare exercitării cultului divin.

Toate aceste lucrări s-au realizat prin contribuţia şi înţelepciunea bunilor credincioşi din Parohie şi din afara ei, cu ajutorul financiar substanţial primit de la Ministerul Culturii şi Cultelor prin mijlocirea D-lui Deputat Nicolae Bud, de la Consiliul Judeţean Maramureş, de la Consiliul Local Seini, de la firme particulare şi de la alţi oameni de bine.

În duminica a 13-a după Rusalii, 2 septembrie 2012, a avut loc slujba de târnosire a bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavril” din parohia Seini I de către I.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit + Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului Maremureşului şi Sălajului şi P.S. Sa Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi în număr de 35, în prezenţa unui impresionant număr de credincioşi din Seini şi din localităţile învecinate.

În prezent populaţia oraşului Seini este în jur de 7.500 locuitori, din care peste 5.300 sunt de religie ortodoxă.

Odata cu pensionarea preotului paroh Pop Gheorghe, noul paroh este P.c. Preot Codre Ionel-Bogdan, care s-a transferat prin concurs de la parohia Stremt, Protopopiatul Chioar, incepand cu data de 1 iunie 2014.

N.B.

Informaţii mai multe şi detailate pentru cei interesaţi de istoria Seiniului şi a locuitorilor săi se pot afla în monografia oraşului „ Cartea Cetăţii Zynir” de 450 de pagini scrisă de preotul Gheorghe Pop şi prof. Tomel Pop, tipărită la editura Enesis din Baia Mare în anul 2003.

Monografia Seiniului poate fi găsită şi consultată la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, la biblioteca orăşenească din Seini, la bilioteca parohiei Seini I, la autorii monografiei şi la mulţi dintre seineni.