2011

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI

† J U S T I N I A N

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP AL MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal, dreptcredinciosului popor, Har,

binecuvântare şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, calde urări de linişte

şi fericire pentru Sfintele Sărbători al Învierii Domnului

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule,

îngerii o laudă în ceruri

şi pe noi pe pământ ne

învredniceşte cu inimă

curată să Te slăvim.

HRISTOS A ÎNVIAT !

Iubiţii mei fraţi şi fii duhovniceşti,

În timpul Postului Patimilor Domnului la Sfânta Liturghie slujitorul sfântului Altar prezentând în faţa credincioşilor o lumânare, rosteşte: ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor !” până în noaptea Învierii. La slujba Învierii, preotul, cu glas înalt şi solemn, adresându-se poporului zice: ,,Veniţi de luaţi lumină ”!

Am mai vorbit creştinilor, despre Sfânta Lumină care de la începutul Bisericii coboară din cer, pe altarul Bisericii Ortodoxe de la Ierusalim, pe care Patriarhul ortodox o adună în două potire de aur şi o împarte miilor de creştini adunaţi din toată lumea la slujba Învierii Domnului de la Ierusalim.

Ca un semn că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos, Dumnezeu arată în fiecare an la toată lumea că aceasta, adică Biserica Ortodoxă este Biserica Sa.

,,Veniţi de luaţi lumină!”, de două mii de ani este semnul că Dumnezeu a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca să izbăvească lumea de întunericul morţii în care pământul – tot neamul lui Adam – era căzut, după îndepărtarea de Dumnezeu şi după neascultarea de Dumnezeu.

Dar Dumnezeu ,,aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”(In. 3;16), Nicodim ,,care era fruntaş al iudeilor”(In. 3;1), a venit noaptea la Iisus şi i-a zis: ,,Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”(In. 3;1-2). ,,Răspuns-a Iisus şi i-a zis: adevăr, adevăr, zic ţie: de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia Lui Dumnezeu” (In. 3;3), prin acest cuvânt Hristos a vorbit de marea taină a renaşterii lumii, de renaşterea neamului omenesc pentru care El, Fiul Lui Dumnezeu, S-a născut pe pământ şi le-a vestit tuturor oamenilor: ,,Eu sunt Lumina lumii”(In. 8, 12) şi le-a poruncit tuturor oamenilor: ,,ca fiii luminii să umblaţi”(Ef. 5,8).

Nicodim, auzind cuvântul lui Iisus care a zis: ,,De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu”, Nicodim uimit şi nedumerit fiind, a zis către Iisus Hristos: ,,cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Iisus a răspuns:Adevărat, adevărat zic ţie:De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am spus: trebuie să vă naşteţi de sus”(In. 3;7), cu acest cuvânt Fiul lui Dumnezeu a pus temelie Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Prin acest cuvânt a apărut omul nou în lume, prin acest cuvânt a apărut o lume nouă, această lume care este întemeiată pe o taină mare, pe cea dintâi Taină – din cele şapte ale Bisericii lui Hristos care este Sfântul Botez. Prin Taina Botezului pruncul ce s-a născut din trupul mamei lui, se naşte, se renaşte în Duh ,,din apă şi din Duh”. Botezul în care Biserica Ortodoxă naşte pe toţi fii ei, este întemeiat pe Jertfa şi Învierea lui Iisus Hristos, după cum Mântuitorul i-a spus lui Nicodim, când i-a vorbit de naşterea din apă şi din Duh, i-a vorbit de cruce, de jertfă, de moartea Sa de pe Cruce zicând: ,,După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului” (In. 3;14). Această naştere, această renaştere a lumii, prin care cineva poate „să vadă Împărăţia lui Dumnezeu”(In.3; 3), prin care să poată intra în Împărăţia lui Dumnezeu”(In. 3;5), sunt patimile, jertfa, moartea şi Învierea lui Hristos, Care de bunăvoie, din iubire, le-a primit, după cum a spus Domnul lui Nicodim zicând: ,,Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică.”(In. 3;16), şi care „întru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit şi celor câţi l-au primit care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii lui Dumnezeu”(In.1;11-12).

Lucrarea Domnului – lucrarea Fiului lui Dumnezeu s-a desăvârşit prin Învierea lui Iisus Hristos. După Înviere, Domnul Iisus Hristos S-a arătat la Maria Magdalena pe care o eliberase de puterile întunericului şi din acest motiv ea avea o mare credinţă în Domnul, şi de aceea când i-a auzit glasul în grădina în care era mormântul lui Iisus, ea a recunoscut că cel ce ea credea că este grădinarul, este Domnul şi Dumnezeul lumii, şi de aceea cu mare credinţă a voit să-I cadă la picioare, dar Domnul i-a zis: ,,Nu te atinge de Mine căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu, mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă voi sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i–a spus ei”(In. 20;16-18).

,,Fiind seară în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminică) şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi şi zicând acestea a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”(In.20;19-23).

Acum S-a săvârşit de către Domnul trimiterea Duhului Sfânt, de la Tatăl. Acum Fiul lui Dumnezeu a hirotonit, a întemeiat preoţia Bisericii Sale, a dăruit duhovnicia slujitorilor Bisericii sale, marea putere de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. După această arătare, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, timp de patruzeci de zile S-a arătat ucenicilor; la Toma necredinciosul şi la alţi mulţi oameni, ca toţi să cunoască că El a înviat din morţi şi după patruzeci de zile S-a înălţat definitiv la Tatăl, de unde iarăşi va să vină, să judece vii şi morţii.

Înainte de înălţarea la ceruri Iisus Hristos şi „cei unsprezece ucenici au mers în Galileea în muntele unde le poruncise Iisus (Mt. 26;36) şi după cum îngerul le vestise pe mironosiţe, care L-au cătat pe Iisus în mormânt (Mt. 28,7) ,,şi văzându-L I s-au închinat, ei care se îndoiseră, şi apropiindu-se Iisus, le-a vorbit lor zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor. Amin!”(Mt. 28;16-20).

Acum Iisus Hristos a pus temelie Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, acum Domnul cerului şi al pământului, a aşezat dumnezeiasca ierarhie a Împărăţiei lui Dumnezeu în lume, acum a fost dat de Hristos, un plan veşnic, un program de lucru a Bisericii în lume.

Aceasta este Biserica lui Hristos, întemeiată pe “Piatra” veşnică care este Dumnezeirea lui Iisus Hristos, pe care porţile iadului nu o vor birui.

Piatra pe care este întemeiată Biserica noastră, Biserica Ortodoxă, este Hristos, ne spune Sfântul Apostol Petru(I Pt. 2;4). „Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ; şi voi înşivă, ca pietri vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie Sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”(I Pt. 2; 4-5)

Aceasta este bucuria noastră. Aceasta este slava noastră. Aceasta este puterea noastră, pe care v-o vestim azi, în ziua cea mare a Învierii Domnului. Învierea Domnului este încununarea lucrării veşnice a lui Dumnezeu pe pământ. Prin aceasta Fiul lui Dumnezeu a biruit moartea şi pe vrăjmaşul nostru al tuturor care este satana.

Sufletul tuturor se bucură astăzi.

Cu făclii aprinse în mâini azi toţi sărbătorim, şi cei de aproape şi cei de departe, şi cei drepţi dar şi cei păcătoşi. Pe toţi azi Dumnezeu ne binecuvintează pentru că pe toţi ne iubeşte. Pentru toţi S-a născut, pentru toţi S-a jertfit, pentru toţi şi-a dat viaţa. Prin patimile Lui, prin rănile şi jertfa Lui pe toţi ne-a vindecat (Is. 53,5), prin Sfintele Taine a Botezului şi a Mărturisirii la toţi ne-a iertat păcatele şi ne-a împăcat cu Tatăl.

Hristos a înviat, bucuraţi-vă! Hristos a biruit răul şi ne-a asigurat că toate relele vor fi înfrânte şi toate suferinţele noastre, Hristos le va mângâia. Din pragul Bisericii noastre azi vă chemăm pe toţi, pe toţi românii din toată lumea vă chemăm: Veniţi de luaţi lumină!

Cu lumina aprinsă în mână ne-am lepădat de satana şi ne-am împăcat cu Hristos când ne-am botezat.

Cu lumina aprinsă în mână am primit Sfânta şi Dumnezeiasca Cuminecătură în gură, după ce ne-am vindecat de păcate, mărturisindu-ne şi cerând iertare de la Dumnezeu pentru toate greşelile pe care le-am făcut.

Cu lumina aprinsă ne-am cununat cu mama copiilor noştri.

Cu lumina în mână dorim să trecem din viaţa aceasta în viaţa veşnică unde împreună cu Iisus Hristos, cu Maica Domnului, cu sfinţii îngeri şi toţi sfinţii să fim în veci.

Prin lumina pe care o aprindem şi o ţinem în mâinile noastre mărturisim că, credem, iubim şi dorim să-l urmăm pe Iisus Hristos care este Lumina lumii, aşa cum a spus :„Eu sunt Lumina Lumii”!

Noi toţi, fiii Bisericii lui Hristos, suntem fiii luminii, fiii învierii, care credem în viaţă, care iubim viaţa, care ne bucurăm de viaţă, care avem speranţă în Dumnezeu şi în fericirea veşnică.

Din pragul Bisericii, din locul unde ne-am născut, din pragul casei în care am crescut, din vatra în care ne-au rămas părinţii şi fraţii, vă zicem tuturor celor de aproape şi celor de departe:Veniţi de luaţi lumină!

HRISTOS A ÎNVIAT !

† JUSTINIAN

Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului

PASTORALA NASTEREA DOMNULUI

+JUSTINIAN

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal,

Dreptcredinciosului popor din Eparhia Ortodoxă Română

A Maramureșului și Sătmarului:

Har, binecuvântare și pace de la Dumnezeu

Iar de la noi, calde urări de liniște și fericire,

Pentru Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Pentru Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului ne–am pregătit cu sfânt şi plăcut post, cum sunt cele şase săptămâni de post ale Naşterii Domnului. Am zis plăcut post pentru că acesta este un post mai luminos, mai plăcut şi mai frumos, pentru că acum gospodarii din ţara noastră şi-au adunat roadele din ţarini, şi–au adunat legumele din grădini, şi–au strâns fructele din pomi şi strugurii de pe viţele de vie. Toate acestea îndulcesc traiul şi îmbogăţesc masa oamenilor harnici. Pe lângă aceste bucurii pe care Dumnezeu le–a dat oamenilor prin roadele pământului, la noi, în această ţară binecuvântată de Dumnezeu, Postul Naşterii Domnului mai vine şi cu alte bucurii tot aşa de plăcute, frumoase şi luminoase – vine şi cu bucurii sufleteşti. În şcoli profesorii – cadrele didactice, cum se spune – care au moştenit comorile din bătrâni, încep să îmbogăţească programul şi cu datini şi rânduieli frumoase pe care le are poporul român pentru aceste zile, iar spectacolele se sporesc şi în oraşele din toată ţara.Tineretul de la sate se adună în şezători, pregătindu–se sufleteşte şi ei pentru sfintele sărbători, iar copiii, copiii aceştia, care în ţara noastră sunt ca nişte îngeri, se adună seara pe lângă tata şi mama lor, iar ei îi învaţă colindele care în aceste zile se colindă în cer şi prin tot universul.

Cerul şi pământul se pregăteşte să sărbătorească ziua cea mare, aniversarea cea mai importantă şi mai înălţătoare, sărbătoarea cea mai mare şi tot aşa de importantă ca şi Facerea lumii, deoarece la această oră, în urmă cu două mii de ani, Dumnezeu a hotărât să trimită pe pământ pe Fiul Cel Unul–Născut, ca din Preacurata Fecioara Maria să se nască într–o peşteră săracă, cum se năşteau toţi copiii pe pământ şi creşteau ca nişte robi în lume. Cerul era închis şi oamenii nu mai aveau legătura cu Dumnezeul cel adevărat de Care se înstrăinase, aşa cum străini erau oamenii şi în timpul lui Noe, când Dumnezeu, privind neamul omenesc, a văzut că toţi oamenii erau numai oameni, adică robi patimilor şi plăcerilor trupeşti, ca bogatul din pildă la care îi rodise ţarina. Erau robiţi numai de interese şi pofte pământeşti şi toţi deveniseră robi pântecelui, robi ai tuturor desfrânărilor şi se purtau ca nişte nebuni, străini de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu s–a scârbit de oameni şi a zis: văd că oamenii sunt numai oameni, adică s–au lepădat de Mine şi au uitat de Mine, sunt ca nişte animale. De aceea a zis Dumnezeu: Îmi pare rău că i–am făcut. Şi a pedepsit acest neam cu un potop prin care a înnecat toate vietăţile şi oamenii de pe pământ, rămânând numai o familie, familia lui Noe şi animalele pe care Noe le–a luat cu el în corabie.

Aşa era neamul omenesc care trăia pe pământ, ca pe timpul lui Noe, înainte de naşterea lui Hristos. Toţi oamenii erau străini de Dumnezeu, nu–L cunoşteau pe Dumnezeu, nu credeau în suflet, nici în viaţa veşnică şi nici în Dumnezeu, dar Dumnezeu n–a uitat de neamul omenesc, ci i–a privit pe oameni cu milă, ca un Tată. De aceea, când a sosit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să se umilească şi să se nască pe pământ. Oamenii nu L–au cunoscut şi nu L–au primit, ci, în timp ce ei petreceau în chefuri, în dezmăţ şi în fărădelegi, ca pe timpul lui Noe, Fiul lui Dumnezeu şi Mama Lui au găsit loc într–o peşteră. Şi acolo într–o iesle, în întuneric şi frig, S–a născut Fiul lui Dumnezeu pe pământ.

Iubiţi fraţi şi iubite surori,

Un înger dumnezeiesc se arătase departe pe cer ca o stea şi a vestit pe cei trei crai străini că în Iudeea S–a născut pe pământ Împăratul lumii. Atunci cei trei crai învăţaţi au plecat din ţara lor spre Iudeea ca să aducă ofrande, adică daruri scumpe, la Împăratul lumii despre care îngerul, care s–a arătat pe cer ca o stea, le vestise că S–a născut în Iudeea. Când craii au ajuns în Iudeea s–au îndreptat spre capitala ţării, spre Ierusalim, unde au început a întreba: “unde S-a născut noul împărat?” Vestea a tulburat tot Ierusalimul, pe conducătorii lumeşti şi pe regele Irod, care a chemat pe crai la curţile lui. Aici a adunat pe toţi bătrânii şi învăţaţii ţării şi i–a întrebat: unde zic profeţii că se va naşte Mesia, adică noul Împărat al lumii? Învăţaţii iudei au răspuns că la Betleem, spune profetul, se va naşte Mântuitorul, pe care–L aşteaptă toate popoarele: “Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei”(Miheia 5,1). Atunci Irod a dat poruncă la ostaşi ca să ucidă toţii copiii din Betleem şi împrejurimi, ca astfel să omoare şi pe Hristos.

Magii, ieşind din Ierusalim şi plecând spre Betleem, li s-a arătat steaua din nou, adică îngerul marelui sfat, şi i–a călăuzit pe aceştia până la Betleem. Acolo, îngerul care i–a călăuzit în formă de stea, s–a oprit deasupra staulului unde se găsea peştera în care se născuse Fiul lui Dumnezeu. În faţa Lui şi a Mamei Lui s–au închinat magii şi i–au oferit darurile: aur ca unui împărat, smirnă ca unui profet şi tămâie ca unui arhiereu al lui Dumnezeu. Maica Domnului şi bătrânul Iosif, cel ce îngrijea Pruncul şi pe Mama Lui, n–au primit darurile, spunând că Pruncul pe care–L văd ei în iesle, este Împăratul lumii, Stăpânul tuturor veacurilor şi al tuturor darurilor pământului. De aceea, El nu are nevoie nici de aur, nici de smirnă, nici de tămâie, pentru că pentru El se vor îmbrăca toate altarele şi coroanele împăraţilor cu aur, pentru El se va arde smirnă şi tămâie de acum la toate altarele de pe pământ. Magii au înţeles ce le–a spus Maica care ţinea în braţe pe Fiul ei. Craii Îl vedeau ca pe un Dumnezeu şi de aceea s–au închinat în faţa Lui şi în faţa Mamei Lui. Iar îngerul, care i–a călăuzit din ţara lor îndepărtată până aici la peştera săracă de la Betleem, le–a poruncit să nu se întoarcă pe la Irod, ci pe altă cale să se întoarcă în ţara lor, ducând vestea şi acolo că proorocia despre Cel aşteptat de toate neamurile pământului s–a împlinit, iar lumea să aştepte acum că odrasla prevestită se va naşte în pământul lui Israil, va creşte, va înflori, va rodi şi prin sângele Lui se vor mântui toate popoarele.

Magii au plecat cu bogăţiile lor, iar îngerul Domnului care a călăuzit pe cei trei crai până la Betleem, s–a arătat în vis lui Iosif şi i–a spus: “Ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugiţi în Egipt pentru că Irod va căuta să-L omoare pe Prunc”(Mt. 2,13). Paisprezece mii de copiii a ucis regele iudeilor, Irod, cu dregătorii lui, deşi ştiau toţi, şi cu ei tot Ierusalimul, că pe pământul lor S–a născut Mesia, Mântuitorul lumii. Irod a pierit, dar duşmanii lui Iisus n–au dispărut.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Praznicul Naşterii Domnului este sărbătoarea care de două mii de ani a adus mângâiere şi bucurie pentru toate mamele din lume. Aceste mame întotdeauna când s-a născut un copil s-au bucurat, ştiind că Iisus, Care S-a născut într–o iesle, este Fiul lui Dumnezeu Care conduce cerul şi pământul şi că El scrie în cartea vieţii pe toţi copiii ce se nasc pe pământ şi le pregăteşte loc în Împărăţia lui Dumnezeu la toţi cei ce primesc viaţă, când se zămislesc în sânul mamei, din împreunarea bărbatului cu femeia lui. Atunci, la zămislire, fiecare făptură care ia chip de om, primeşte suflet viu, suflet nemuritor de la Dumnezeu. De aceea cel ce îndrăzneşte să se atingă de acest prunc care a primit viaţă în pântecele mamei lui ucide un om cu suflet viu şi pentru toţi cei ce omoară aceşti copii, înainte de a se naşte, pedeapsa va fi mai mare decât a celui ce ucide un om, pentru că aceia n–au lăsat să vină la viaţă această făptură omenească, să vadă creaţia care ne vorbeşte despre Dumnezeu.

Copiii se nasc în familie. Familia este întemeiată de Dumnezeu înainte de a cădea Adam şi Eva în păcat, înainte de a fi alungaţi din rai strămoşii noştri. În rai nu s–au născut copii, însă, dacă Adam şi Eva nu ar fi călcat porunca lui Dumnezeu și nu ar fi ascultat de Satana, răzvrătindu–se împotriva lui Dumnezeu, primii copii s–ar fi născut acolo în rai şi toţi ar fi devenit nemuritori şi toţi ar fi avut parte de fericirea şi bucuriile Edenului, pentru că moartea nu ar fi avut putere asupra omului şi toţi ar fi primit înfierea prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Tatăl a creat şi cerul şi pământul.

Când, după căderea în păcat, Adam şi Eva au fost alungaţi din rai, în sufletul lor, în memoria lor au luat şi o părticică din atmosfera, din frumuseţile, din bucuriile şi din speranţele raiului. În familie s–a păstrat o părticică din bucuriile raiului. De aceea familia este un dar de la Dumnezeu. Este un loc în care se poate crea o stare care să facă viaţa omului fericită. Starea acesta s–a întunecat, s–a stricat, s–a pierdut când omul a uitat de Dumnezeu şi a început să–şi facă idoli din pofte şi plăceri pământeşti. Familia atunci s-a pustiit, omul a devenit nefericit. Femeia a devenit roaba bărbatului, femeia nu mai era soţia lui, nici mama copiilor lui, nici copiii nu mai făceau bucurie părinţilor. Aşa a ajuns viaţa fără de Dumnezeu, străină de Dumnezeu, viaţa în care nu se respectă legile date de Dumnezeu, lumea în care sunt dispreţuite poruncile lui Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu, Care nu S–a zămislit din plăcerea trupească nici din poftă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, a reabilitat starea paradisiacă pe pământ. Participând la nunta din Cana Galileii a binecuvântat nunta prin lumina evangheliei Sale, a readus în familia în care sunt respectate poruncile lui Dumnezeu atmosfera raiului. Bărbatul, fiecare bărbat este un Adam, care chiar dacă este căsătorit şi a primit binecuvântare să renunţe la feciorie, bărbatul nu are dreptul să fie un desfrânat, ci bărbat al unei singure femei, un bărbat curat, un om care cinsteşte şi iubeşte curăţia, cum iubeşte monahul fecioria.

Femeia ţine în cămin focul sacru al iubirii. Ea, femeia, nu lasă să se stingă acest foc, focul dragostei, care se întreţine, care se alimentează de două izvoare sfinte, netrecătoare: dragostea de bărbatul ei şi dragostea de copiii ei. Această dragoste nu lasă să se răcească căldura din familie, căldura din casă şi aşa fericirea se păstrează în cămin întotdeauna.

Copiii culeg putere din ochii tatălui lor, din privirea mamei lor, din bunătatea şi din frumuseţea tatălui lor, care are viaţă cinstită şi curată, şi de aceea copiii cresc, ascultă şi se mândresc cu tatăl lor şi se încălzesc şi cresc cu căldura ce vine din inima şi din cuvintele mamei lor.

Aceasta este calea pe care ne învaţă Hristos să mergem şi să ne salvăm viaţa familiei, care se întemeiază cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi se păstrează şi se menţine ascultând poruncile date de Dumnezeu, prin Biserica lui Hristos.

Biserica noastră străbună, ca o mamă bună, ne ajută să plutim pe valurile lumii de azi, care este ca o mare înfuriată, învolburată, neliniştită şi tulburată. Fără Biserică nu ne putem mântui. Biserica fără conducători, fără slujitorii care să întreţină vasul pe linia de plutire bună, este ca o corabie pustie.

Biserica noastră strămoşească, Biserica Dreptmăritoare şi–a făcut datoria întotdeauna. Potrivit statisticilor internaţionale, ţara noastră se găseşte în fruntea ţărilor din lume în ceea ce priveşte viaţa creştinească, viaţa sufletească. După statisticile mai noi, efectuate odată cu intrarea celorlalte ţări est şi sud-est europene în Uniunea Europeană, România ocupă primul loc la numărul de credincioşi, cu peste 90%, fapt confirmat de un raport oficial.

Anul acesta Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ne-a poruncit să ne gândim la cele două Sfinte Taine care sunt temelia familiei: Taina Botezului şi Taina Cununiei. În această zi de Praznic al Naşterii Domnului, pe care o primim cu bucurie şi o sărbătorim după rânduiala noastră străveche, preamărind, lăudând şi mulţumind lui Dumnezeu că ne–a trimis pe Fiul Său, care a adus dreptate şi lumină cerească pe pământ, vă binecuvintez şi vă rog părinteşte să apăraţi familia. Este cea mai importantă şi sfântă poruncă a lui Dumnezeu. Să aveţi grijă de copii. Copiii sunt cea mai frumoasă şi scumpă comoară a ţării noastre, a satelor şi oraşelor din România. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu–i opriţi..”(Mt. 19,14) poporul român nu şi–a pierdut inocenţa, frumuseţea şi bunătatea copiilor. Vă spune acest lucru slujitorul sufletului vostru.

†Justinian Chira

Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului