1990

NASTEREA DOMNULUI

( Nasterea Domnului 1990 )

„Iata, va vestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul”
(Lc. 2, 10)

Mii de ani, omenirea a cautat un Om, un Om adevarat care sa fie liber de orice pacat si sa-i poata face liberi si pe ceilalti oameni. Din toata lumea numai Unul a fost liber, numai despre Unul s-a putut zice cu adevarat „Iata Omul” (In. 19,5). Dar pe Acesta, de doua mii de ani aproape, multi oameni L-au ignorat, L-au exilat, L-au expulzat din viata lor, L-au marginalizat, s-au lepadat de El, L-au rastignit de multe ori, L-au îngropat si au încercat sa astearna peste El o lespede de piatra grea, lespedea uitarii si a nepasarii. Chiar si dintre cei care se declarau credinciosi fata de acest Om, prea putini L-au cunoscut si nici cei ce L-au cunoscut nu L-au ascultat întotdeauna
Acest Om este Iisus Hristos, care este om si Dumnezeu adevarat, în acelasi timp. Este Omul a carui nastere a rupt istoria în doua, a deschis pe pamânt o era noua, i-a ajutat pe oameni sa se regaseasca, a facut sa fie fericita copilaria, sa fie frumoasa si sfânta tineretea, sa fie demna si mândra maturitatea, sa fie senina batrânetea si sa nu fie asa de înspaimântatoare moartea.
În fiecare an Sarbatorile Craciunului ne cheama sa ne îndreptam gândul spre Betleem, sa ne plecam fruntea cu dragoste si cu credinta în fata pruncului Iisus Hristos, sa privim cu sfintenie fata mamei Sale, sa-l vedem pe dreptul Iosif – cel ce a fost ocrotitorul Maicii Domnului – cum sta uimit si priveste Pruncul, sa ascultam cum îngerii din ceruri cânta în noaptea de Craciun, iar pe pamânt sa vedem copiii, îngerii nostri dragi, cu ochii stralucind de bucurie, cu inima batând puternic de emotie, cu buzele lor curate si sfinte, cântând cântece dumnezeiesti, colindele noastre vechi, care an de an ne mângâie auzul si ne învioreaza sufletul, ne înalta gândurile si ne sfintesc casele.
La nasterea Domnului, steaua s-a aratat pentru a-i calauzi pe cei trei magi si întreaga omenire, sa-si îndrepte privirea spre Betleem, unde într-o iesle de vite se afla culcat Împaratul, Arhiereul, Dumnezeu si Stapânul lumii.
Aur, smirna si tamâie; aur ca unui împarat, smirna ca unui arhiereu vesnic, nemuritor si sfânt, tamâie ca unui Dumnezeu, i-a îndemnat steaua pe cei trei magi sa aduca în dar Celui Prea Înalt, ce S-a smerit pe Sine pentru noi, S-a zamislit si S-a întrupat din Fecioara Maria si S-a nascut într-o pestera saraca, în ieslea vitelor, care erau mai curate decât oamenii, cei care, razvratindu-se împotriva legilor date de Dumnezeu, s-au întinat. Aurul credintei, smirna dragostei si tamâia sperantei si a încrederii desavârsite în Dumnezeu, ne îndeamna si pe noi Steaua ce vine de la rasarit, sa aducem în dar Pruncului care si în anul acesta a venit si S-a nascut în fiecare inima buna si curata de crestin adevarat si mai ales în sufletul copiilor nostri dragi care, împreuna cu noi, au asteptat cu nerabdare Craciunul.
Vedeti ca si îngerii si pastorii s-au adunat la acest praznic în sobor. Cei de sus, îngerii, care sunt pastorii nemarginitelor spatii, care calauzesc stelele, îndruma Soarele si Luna, s-au întâlnit cu pastorii cei de jos, ca sa primeasca pe Pastorul cel bun, pe Iisus Hristos, care este Pastorul pastorilor, Stapânul Cerului si al Pamântului.
Mai-marele îngerilor, Arhanghelul Domnului, asa cum în urma cu noua luni s-a prezentat în cetatea Nazaret, în fata Fecioarei Maria si ,cu emotie îndraznesc sa spun, a strigat: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar…” s-ar putea traduce si: „Slava tie ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine, Binecuvântata esti tu între femei” (Lc. 1, 27-28), tot asa si acum a stat în fata pastorilor ce se aflau pe câmp „facând straja noaptea împrejurul turmei lor” si le-a zis: „Nu va temeti!” O, e acelasi cuvânt pe care îngerul Domnului l-a rostit si în Nazaret: „Nu te teme Maria caci ai aflat har la Dumnezeu. Si vei lua în pântece Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Prea Înalt se va chema si Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, parintele Sau, si va împarati peste casa lui Iacob în veci si împaratia Lui nu va avea sfârsit” (Lc. 1, 30-33). Tot asa si aici în câmpia de lânga Betleem unde se aflau pastorii, „îngerul Domnului a statut lânga ei si marirea Domnului a stralucit împrejurul lor si ei s-au înfricosat cu frica mare. Si îngerul le-a zis: Nu va temeti caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca vi s-a nascut azi Mântuitor, care este Hristos (Mesiah) Domnul, în cetatea lui David. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc înfasat, culcat în iesle”(Lc. 2, 9-12) „Si deodata”, spune sfântul evanghelist Luca, „s-a vazut împreuna cu îngerul, multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând: Marire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunaînvoire!” „Iar dupa ce îngerii au plecat de la ei la cer” graieste în continuare Scriptura, „pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pâna la Betleem, sa vedem cuvântul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-au facut cunoscut. Si grabindu-se au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat în iesle. Si vazându-l au vestit cuvântul grait lor despre acest Copil. Si toti câti auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punându-le la inima sa. Si s-au întors pastorii, marind si laudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auzisera si vazusera, precum li se spusese”. (Lc. 2, 13-20)
Cântând au venit îngerii din cer si pastorii au învatat de la îngeri sa cânte, dupa cum ne spune Scriptura, ca s-au întors la turmele lor dupa ce au vazut Pruncul si pe mama Lui.
Vestea cea mare a Nasterii Domnului a alungat pustiul din lume si întunericul de pe pamânt. Pe pamânt au început sa rasune cântece îngeresti amestecate cu cântece omenesti. Pastorii s-au întors la turmele lor, la ocupatia lor, saltând de bucurie, marind si laudând pe Dumnezeu; cântând, asa cum cânta orice om când are o bucurie mare. Si deodata cu pastorii a început sa cânte toata suflarea, tot neamul lui Adam; pentru ca îngerul când a spus pastorilor: „Iata va binevestesc o bucurie mare”, a zis: „care va fi pentru tot poporul”, deci pentru toata suflarea omeneasca. La Nasterea Domnului Cerul si Pamântul cânta. Melodii nemaiauzite rasuna în aceasta noapte în tot Universul. Se bucura toata faptura caci Creatorul S-a coborât în sânul ei, desavârsind lucrarea Sa, prin revarsarea energiilor necreate ale harului Sau în lumea creata, asupra fiintei celei mai iubite de Dumnezeu, care este omul, eliberându-l, purificându-l, iluminându-l si îndumnezeindu-l.
La Nasterea Domnului, pe lânga vestea ca Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât pe pamânt, noi toti am primit o veste nemaiauzita, ca noi suntem fii ai luminii, fii ai zilei, ca si noi, prin Iisus Hristos, devenim fiii lui Dumnezeu. Aceasta veste mare o primim de la Dumnezeu.
Crestinul dreptcredincios, prin dumnezeiescul har, este ridicat la aceasta mare cinste, care este mai presus de aceea care li s-a dat îngerilor. Din creatura cazuta în robia pacatului, prin Întruparea si Nasterea Domnului, am devenit fii ai lui Dumnezeu. Starea si cinstea aceasta pe care le-am câstigat prin Întruparea si apoi prin Jertfa lui Iisus Hristos, trebuie aparate si pastrate. Pentru pastrarea statutului de fiu trebuie sa colaboram cu Dumnezeu, cu harul Sau, pe care Duhul Sfânt îl revarsa peste firea noastra, în fiinta noastra întreaga, prin cele sapte Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe. Aceasta Sfânta Biserica, Biserica noastra, care este Biserica lui Hristos, în tot cursul postului si mai ales la Praznicul Nasterii Domnului, din cântarile si sfintele slujbe, ca o mama buna ne înalta si ne învata zicând:

„Hristos se naste, mariti-L
Hristos din ceruri, întâmpinati-L,
Hristos pe pamânt, înaltati-va,
Cântati Domnului tot pamântul.”

Acum, când ne-am împartasit din nou de vestea cea mare, ca pe Pamânt s-a nascut Omul pe care omenirea l-a asteptat de mii de ani, sa ne deschidem sufletul si sa întelegem chemarea pe care Biserica ne-o face în aceasta Sarbatoare a sarbatorilor, când Cerul s-a deschis si Pamântul s-a umplut de lumina.
„Hristos se naste, mariti-L”, ne îndeamna Duhul lui Dumnezeu. Preamariti pe Iisus Hristos prin faptele voastre, prin gândurile voastre, prin vorbele voastre, prin viata voastra.
„Hristos din ceruri, întâmpinati-L”, ne îndeamna Sfânta noastra Biserica. Prin Nasterea lui Hristos coboara la noi Dumnezeu. Întâmpinati-L! Prin Nasterea Domnului vine între noi Dumnezeu. Întâmpinati-L! Prin Întruparea Domnului, Dumnezeu vine spre noi, iubiti frati. Tatal si Fiul si Duhul Sfânt, Treimea cea una si nedespartita, Dumnezeu cel întreit în fete, vine la noi. Întâmpinati-L! Apropiati-va cu încredere de Dumnezeu, întâmpinati-L, nu-L lasati sa astepte la usa voastra! Deschide-ti usa casei voastre pentru orice sarac si calator. Prin el va viziteaza Dumnezeu. Fiti generosi! „Împarte pâinea ta cu cel flamând, adaposteste în casa pe cel sarman, pe cel gol îmbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine” (Is. 58, 7). „Iata, stau la usa si bat, zice Domnul. De va auzi cineva glasul Meu si va deschie usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.”(Apoc. 3, 20). „Flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati îmbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine” (Mt. 25, 35-36). Acesta este glasul Domnului, care se aude ca un ecou ce vine de departe. Întâmpinati-L!
Sunt multi copii orfani, femei vaduve, batrâni parasiti si bolnavi, oameni handicapati, calatori si militari, robi prin temnite si oameni saraci; nu-i uitati! Toti acestia sunt cei la care ,cu durere, Hristos se gândeste. Ar vrea sa-i ajute cineva. Hristos ar dori sa vedem în acestia chipul Lui, persoana Lui, si daca cineva le întinde acestora o mâna buna si calda, Hristos considera ca Lui I-ati întins mâna; pe El, cel din ceruri, L-ati întâmpinat.
Daca cineva ar zice: „Doamne, când Te-am vazut flamând si însetat si strain sau gol? Sau când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine! Împaratul cerurilor le va raspunde: Întrucât ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut” (Mt. 25-40).
„Hristos din ceruri, întâmpinati-L!” Sarbatorile Craciunului sunt sarbatorile bucuriei pentru toti. Sa nu treaca aceste sarbatori sa nu faceti o bucurie cuiva. Din modesta ta putere sa faci aceasta! Fie-ti mila de cineva! Ai grija de familia ta, de parintii si fratii tai, de vecinii, de rudeniile si de semenii tai! Sarbatorile Craciunului sunt sarbatorile pacii. Împaca-te cu toti si îi iarta pe cei ce te-au întristat cândva si asa, numai asa, vei putea întâmpina pe Hristos cu inima curata.
„Hristos pe pamânt, înaltati-va!” Eliberati-va de toate relele care va tin legati de pamânt si va împiedica sa va înaltati spre Hristos. Descatusati-va de tot ce-i pamântesc, lumesc, dracesc! Scuturati din sufletele voastre nepasarea, egoismul, raceala, pofta cea rea, ura, dusmania, pizma, rautatea! Toate acestea, toate gândurile rele, toate patimile, sunt ca niste pietre grele care nu-l lasa pe om sa se ridice, sa se înalte, sa se apropie de Dumnezeu, sa-L iubeasca pe Iisus Hristos, sa se împartaseasca din Potirul Vietii, sa mearga în fata Altarului, sa cada la picioarele Crucii, sa-si recunoasca pacatele, sa se înalte spre „Muntii cei sfinti”, spre zarile senine si luminoase ale eternitatii.
Când auzi cuvântul acesta prin care Biserica lui Hristos ni-l vesteste: „Hristos pe pamânt înaltati-va!” înalta-te suflete ca un porumbel, ca un vultur, cauta sa zbori, sa te ridici din mocirla pacatelor si sa vii mai aproape de Hristos. „Inima curata zideste întru mine Dumnezeule si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele”(Ps. 50, 11) striga împreuna cu psalmistul când vezi ca viata ta, inima ta, este stapânita de cel rau si nu te poti înalta!
„Cântati Domnului tot pamântul!…” Sa rasune din gura tuturor cântari si cuvinte de lauda si de multumire în fata celui Prea Înalt, ce S-a pogorât din ceruri si a luminat tot Pamântul! Cântati si laudati pe Dumnezeu, tineri si batrâni, barbati si femei, drepti si pacatosi deopotriva, ca pentru toti s-a nascut Hristos, ca pentru toti a venit pe pamânt Dumnezeu, care ne iubeste pe toti.
Cântati si laudati pe Dumnezeu voi tineri luminati si curati, pentru ca Iisus Hristos sa binecuvânteze tineretea voastra plina de entuziasm, de intentii frumoase, de curaj si perspective luminoase! Cântati acum si voi, copii nevinovati, si va bucurati, caci despre voi a zis Iisus Hristos: „Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti…”
Bucuria noastra de acum nu ne da dreptul sa uitam nici pe cei ce si-au dat viata pentru noi, pentru libertatea si dreptatea poporului român. Sa ne amintim si acum cu sfintenie de martirii si eroii nostri care la sfârsitul anului trecut si-au dat viata pentru ca noi sa petrecem astazi zile mai bune, mai fericite. Sa ne amintim de acele familii de pe care nu s-a ridicat înca haina de doliu. Sa ne reculegem si sa traim cu demnitate asa cum ar dori si martirii nostri, mosii si stramosii care ne-au lasat o frumoasa mostenire, o Tara, o Biserica, o Limba, o Cultura, un Nume.
Acum, din mila lui Dumnezeu, casa noastra este mai luminata. Pe masa noastra este asezat din nou colacul de grâu frumos ca fata Domnului Hristos. Suntem un popor liber; avem în fata noastra deschis un drum nou. În anul acesta s-au sfintit locurile, institutiile, scolile, spitalele, s-au pus multe temelii de biserici si de case noi. Am încredere în Dumnezeu si în acest popor întelept si statornic în credinta si în tot lucrul bun.
Cu mila si ajutorul lui Dumnezeu în acest an s-a împlinit si o dorinta sfânta a românilor din acest colt de tara, unde s-a reînfiintat Episcopia Maramuresului si Satmarului. Aceasta nu este o episcopie noua. Ea este o episcopie straveche româneasca. Aici, ca si în toata tara, românii au fost dreptcredinciosi, adica ortodocsi.
Pe timpul mosilor si stramosilor nostri toate bisericile si altarele din aceasta parte de tara au fost ortodoxe. Mosii si stramosii nostri au fost dreptcredinciosi, asa cum sunt si acum toti românii din Basarabia, Bucovina si Moldova, Dobrogea, Oltenia si Muntenia. De aceea si în sufletul românilor de aici exista dragoste puternica fata de Legea româneasca, fata de Biserica stramoseasca, fata de credinta ortodoxa, care este credinta mosilor si stramosilor nostri. Aceasta credinta trebuie sa o pastram cu sfintenie în suflet, în sânge, în inima si în firea noastra.
Poporul român s-a nascut, s-a botezat si a crescut în Biserica Ortodoxa. Si poporul stie acest lucru, de aceea El sta ca un zid puternic împrejurul Bisericii noastre. Poporul nostru român întelept si tânar din Maramures si Satmar, precum si din tot Ardealul stie ca sfintele manastiri si schituri, cum sunt Putna si Voronetul, Curtea de Arges si Cozia, precum si toate bisericile frumoase de lemn sau de zid din Maramures si Satmar, ca si din toata tara, sunt ale noastre, ale românilor, sunt ale noastre, ale crestinilor ortodocsi, deoarece sunt zidite din sudoarea stramosilor nostri, care au fost dreptcredinciosi.
Va rog sa primiti cele mai calde urari din partea mea. Va doresc tuturor ani multi cu sanatate, cu liniste si cu multe realizari frumoase.
Va asigur ca stau mereu treaz si ma rog pentru fericirea si mântuirea voastra.
Va felicit pe toti pentru râvna voastra duhovniceasca, pentru dragostea voastra fata de Biserica si Tara, pentru planurile frumoase si curate pe care le-ati facut pentru viitor!
Sa aveti încredere în Dumnezeu si iubire unii fata de altii!

<