|
Sub soarele sfânt al libertatii
( Învierea Domnului 1992 )
,,Iata Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacurilor.” (Mt. 28, 20)
Cu dor am asteptat sa gustam cu totii Sfintele Pasti si în anul acesta. În fiecare an, Învierea Domnului revarsa în inimile, în sufletele si în gândurile tuturor crestinilor valuri de caldura duhovniceasca si lumina. Acest praznic ne îmbraca într-o haina noua.
„Din moarte spre viata si de pe pamânt la cer” se ridica sufletele noastre. Poporul lui Dumnezeu, dreptcredinciosii crestini din toata tara si din întreaga lume s-au pregatit si anul acesta cu post si rugaciune, cu pocainta si Sfânta Împartasanie pentru a fi vrednici sa primeasca lumina Învierii.
„Ieri m-am rastignit împreuna cu Tine Hristoase, iar azi înviez si eu o data cu Tine, Stapâne si Dumnezeul meu”. Suferinta, Dumnezeu întotdeauna o rasplateste cu mari daruri. Fruntea si inima care au purtat cununa de spini a durerilor si nevointelor, a postului, Dumnezeu o încununeaza cu lumina si biruinta.
Cununa grea de spini a apasat si pe fruntea poporului nostru si a unor popoare vecine. Saptezeci de ani au fost chinuite popoarele din întinsele stepe ale Rusiei, Ucrainei, Armeniei, Gruziei si altor tinuturi peste care si-a întins stapânirea domnia întunericului. Acolo atâta vreme, popoarele au trecut printr-un groaznic calvar, unde libertatile elementare ale omului au fost calcate în picioare. Dreptul firesc al oamenilor de a crede si a-si manifesta credinta în bunul Dumnezeu a fost zugrumat. Mii de altare au fost profanate, bisericile darâmate, manastirile pustiite, iar sufletele celor ce-L iubeau pe Iisus Hristos si credeau în Dumnezeu au fost chinuite, batjocorite, schingiuite, alungate, înfometate si ucise în mod bestial. Zeci de mii de oameni au suferit cele mai groaznice chinuri; unii slujitori ai lui Dumnezeu au fost condamnati în lagarele de exterminare sau au fost ucisi. Oameni din toate categoriile sociale: tarani, muncitori, intelectuali au suportat neînchipuite înjosiri si schingiuiri pentru vina de a fi crezut în Dumnezeu. Dupa cum se stie, atât la noi cât si acolo unde stapânea împaratia lui Antihrist, sarbatorile si marile praznice au fost desfiintate. Erau programate în duminici si în zilele de sarbatoare, chiar de Pasti si de Craciun, cele mai diabolice activitati si interdictii, pentru a-i devia si înstraina pe crestini de Biserica si de traditiile crestine. Nici elevul, nici studentul, nici muncitorul, nici carturarul, nici soldatul, nici functionarul nu aveau voie sa se manifeste, sa sarbatoreasca în libertate zilele sfinte si mari ale credintei crestine. Cu toate acestea însa, majoritatea au trait si au pastrat cu sfintenie în adâncul sufletelor lor maretia praznicelor dumnezeiesti.
Iata acum, prin mila si puterea lui Dumnezeu, cerurile s-au deschis, împaratia lui Antihrist s-a destramat, întunericul cel mai adânc a fost alungat de soarele sfânt al libertatii. Lumina dreptatii a început sa-si arate razele, sa lumineze si sa încalzeasca satele, orasele si tinuturile Rusiei si a tuturor tarilor ce stateau în „latura si umbra mortii” spirituale, ce a fost necredinta si ateismul. Lumea cea fara de Dumnezeu, care se parea ca va dura o vesnicie s-a prabusit, a cazut! A cazut! A cazut!… se aud strigând îngerii Apocalipsei si glasul lor rasuna peste întreaga lume ce-L alungase înainte pe Dumnezeu si peste saptezeci de ani îl chinuise pe Iisus Hristos mai greu decât L-au chinuit fariseii si carturarii din Ierusalim în timpul patimilor. Si poporul român, cu mari jertfe, a sfarâmat lanturile cu care era încatusat fiecare om din aceasta tara. Copii, tineri, barbati si femei sunt eroii care au eliberat tara cu ajutorul si puterea lui Dumnezeu. Ei sunt mucenicii care, ca niste uriasi, s-au ridicat ca la o porunca si au strigat: Dumnezeu este cu noi! Fara arme si fara sa ucida pe cineva, cu mâinile goale si vointa lor tare au sfarâmat puterea dictaturii, care se parea ca va fi invincibila. Au fost si multe jertfe, dar prin acestea s-au deschis portile libertatii.
Nici acum, dupa trei ani aproape, nu s-au uscat lacrimile din ochii mamelor care si-au pierdut copiii. Sunt case cu inimile cernite din care au fost rapiti de o moarte nedreapta barbati, femei, copii, în ziua eliberarii tarii. Mai sunt înca multe rani. Sufletul fiecaruia din noi poarta înca o rana deschisa, dar din aceasta încolteste speranta si cresc muguri de bucurie, asa cum se dezvolta mugurii pomilor dupa ce trece frigul zilelor de iarna.
Sarbatorim acum cel dintâi Paste dupa eliberarea întregului continent european de domnia fiarei rosii. Desigur, radacinile ei nu s-au uscat, dar mâinile popoarelor noastre sunt libere, sunt dezlegate, fratilor! Drumul spre Dumnezeu nu mai este închis. Dreptatea asteapta sa fie cucerita de noi. Dumnezeu ne cheama pe toti sa îmbracam haine noi, sa punem cu totii umarul, mintea si mâna spre a reaseza în fagasul lor firesc si sfânt aceasta tara si acest popor.
Sa ne reînnoim sufletele, sa înviem întru dreptate, adevar si credinta. Ziua de Pasti, Ziua Învierii, sa fie pentru noi toti o zi de biruinta a binelui asupra raului, a virtutii asupra pacatului, a iubirii asupra urii, a credintei dreptmaritoare asupra necredintei si a falselor credinte. Clopotele care rasuna azi triumfator din turnurile bisericilor sa fie pentru noi un semnal al biruintei noastre asupra pacatului, asupra întunericului; a învierii noastre cu Hristos într-o viata noua si sfânta, asa cum doreste si ne îmbie El.
Din pragul tuturor bisericilor, în noaptea aceasta s-a auzit chemarea: „Veniti de primiti lumina!” Acesta este glasul lui Iisus Hristos care ne vorbeste si azi asa ca întotdeauna, prin buzele slujitorului lui Dumnezeu, prin preotul bisericii. Acest cuvânt, aceasta chemare se adreseaza tuturor oamenilor, tuturor fiilor lui Adam. Sufletele tuturor au nevoie de lumina. Toti au nevoie de o viata luminoasa, de fericire, de salvarea de la osânda iadului. Toti cei buni si cei rai, cei drepti si cei pacatosi, cei credinciosi si necredinciosi, toti sunt chemati spre a lua lumina. Pe toti va asteapta Dumnezeu. Iubirea Lui se revarsa peste toti, pentru ca pentru toti S-a întrupat Hristos, pentru toti S-a jertfit pe Cruce, pentru toti a înviat si pentru toti a lasat în lume Evanghelia Sa.
Astazi este Ziua Învierii, când Iisus Hristos a biruit pe vrajmasul dreptatii si libertatii, pe diavolul, si a acordat tuturor fiilor lui Adam care se pocaiesc eliberarea din temnitele mortii.
„Veniti de luati lumina!” este strigatul care rasuna pentru prima data liber si nestingherit peste toate popoarele Europei. Vor asculta oare aceasta chemare oamenii batrânului continent, care a fost cel mai favorizat, cel mai binecuvântat de Dumnezeu? Acest continent a fost cucerit, în primul rând, de lumina Evangheliei lui Iisus Hristos, lumina în care s-a dezvoltat cultura, care genereaza eliberarea fapturii omenesti de întunericul asupririlor care distrug libertatea si bucuria vietii. Popoarele batrânului continent al Europei trebuie acum sa asculte si sa urmeze chemarea aceasta: „Veniti de luati lumina”, daca doresc sa-si organizeze viata pe temelii de fericire, bucurie si pace. În mod deosebit însa, noi, românii, pe care Dumnezeu ne-a asezat la rascrucea tuturor vânturilor, suntem chemati acum sa ne deschidem sufletele si sa ne lasam patrunsi de lumina lui Hristos. Sa aprindem în fiecare casa o candela, candela credintei, candela iubirii, candela sperantei, candela sfinteniei si a dreptatii.
Suntem un popor nobil, un popor care ne-am nascut crestini, un popor care am crescut în „lumina lina” a lui Iisus Hristos. Suntem un popor întelept, pentru ca am crescut la sânul unei mame, care ne-a fost dumnezeiasca Biserica Ortodoxa, în care si acum Dumnezeu, în fiecare an, Îsi trimite Sfânta Lumina din cer, ca o marturie vie pentru toate popoarele lumii, pentru toate confesiunile, ca Biserica Ortodoxa este „Mireasa” preaiubita a lui Iisus Hristos, ca Ea a pastrat Harul si Adevarul curat. Aceasta Biserica n-a falsificat învatatura lui Iisus Hristos, ci cu multe jertfe si osteneli a pastrat învatatura curata, nestricata si luminata. Biserica Ortodoxa este „rugul cel nears sau care nu se mistuie”, iar poporul român a fost harazit de Dumnezeu ca de la început sa fie fiu iubit al acestei Biserici, din Altarul careia, în fiecare zi, se aude glasul lui Iisus Hristos care ne cheama: „Veniti de luati lumina!”
În aceasta sfânta si mare zi de praznic sunt lânga voi cu sufletul, ma rog ziua si noaptea pentru linistea si mântuirea voastra. Am marea încredere în Dumnezeu; am mare încredere în fiii binecredinciosi ai Bisericii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe românesti, în care de la început ne-au trait stramosii, în care de doua mii de ani s-a rugat si si-a mântuit sufletul poporul român, în care si de acum înainte, pâna la sfârsitul veacurilor, vor trai si se vor mântui toti fiii nobilului popor român.
În sfânta zi a Învierii Domnului, ca de fapt în fiecare zi, va propun sa ne rugam fierbinte lui Dumnezeu pentru familia crestina, pentru copiii nostri, pentru tineretul nostru minunat, pentru tara noastra, pentru Biserica noastra stramoseasca, pentru lumea întreaga, ca toate si toti sa fie patrunsi de lumina lui Hristos, Cel care, dupa Înviere, a zis: „Iata Eu cu voi sunt pâna la sfârsitul veacurilor” (Mt. 28, 20). Prin acest cuvânt Iisus Hristos ne-a fagaduit ca va fi întotdeauna cu noi. Ce raspuns trebuie sa dam, fratilor, acestui cuvânt, daca dorim sa fim mântuiti de toate relele? Azi si întotdeauna sa zicem si noi cum au zis Sfintii Apostoli când cei slabi în credinta L-au parasit pe Iisus Hristos: „La cine ne vom duce Doamne? Tu ai cuvintele vietii vesnice!” Si noi vom fi cu Tine Doamne întotdeauna. Acest legamânt trebuie sa-l facem cu totii azi, în aceasta zi a Învierii Domnului si sa-l împlinim.
Doresc din tot sufletul ca întregul cler si popor român sa petreaca Sfintele Pasti cu bucurie si sanatate întru multi ani!
HRISTOS A INVIAT !
|
În raza de lumina a Cerului
( Nasterea Domnului 1992)
„Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei…” (Tropar, glas IV)
Cu mila si cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns din nou Sfintele Sarbatori. În noaptea trecuta parca cerurile s-au deschis si îngerii au coborât pe pamânt si au facut sa rasune vazduhul de cântece minunate.
Cei care au fost trimisi de Dumnezeu, cei care i-au reprezentat si îi reprezinta în fiecare an pe îngeri sunt copiii nostri, care împreuna cu noi asteapta în fiecare an seara de Craciun, când pleaca din casa-n casa si cânta la fiecare fereastra de oameni buni:
„Astazi s-a nascut Hristos,
Mesia chip luminos”
Când îi auzim, uitam de toate necazurile, ne bucuram si-L laudam pe Tatal, ca ne-a trimis Mântuitor pe Domnul nostru Iisus Hristos, asa cum le-a promis stramosilor nostri când au pierdut Raiul, asa cum au vestit de-a lungul timpului Patriarhii, Dreptii si Profetii Vechiului Testament.
Dupa crearea lumii, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos este cel mai important eveniment din istorie, pentru ca, atunci, din nimic Dumnezeu a facut cerul si pamântul – adica lumea spirituala si lumea materiala – îngerii si oamenii, iar acum, din mila si cu bunatatea lui Dumnezeu, S-a coborât între noi chiar Dumnezeu; Însusi Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu s-a facut om, s-a întrupat – precum asa de frumos zic Sfintele Scripturi – a luat trup material, a coborât în sânul lumii materiale, spre a ridica aceasta lume la o noua si miraculoasa stare. Sa-l ridice mai ales pe om din starea de faptura decazuta la starea de slava si fericire, de faptura libera si preaiubita de Dumnezeu, sa-l curateasca de toate relele, sa-l îndumnezeiasca. Si toate acestea prin zamislirea si Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos din trupul Preacurat al Fecioarei Maria.
Prin Nasterea Domnului Pamântul si Lumea au iesit de sub stapânirea întunericului si au intrat în raza de lumina a cerului. Moartea, Diavolul si Iadul au fost înfrânte prin Zamislirea, Nasterea, Moartea si Învierea Domnului, iar omul a devenit Domn, Stapân, liber prin credinta în Domnul Nostru Iisus Hristos, prin harul lui Dumnezeu de care ne învrednicim prin Taina Sfântului Botez.
Acesta este motivul pentru care sarbatorile Nasterii Domnului ne revarsa în suflet atâta bucurie. Orice nou nascut aduce în casa o mare bucurie, iar când vedem si auzim ca Fiul lui Dumnezeu S-a Nascut pe pamânt bucuria sufletului omenesc este fara margini. De la Zamislirea si Nasterea Domnului neamul nostru a început sa traiasca cu bucurie ceea ce a vestit profetul zicând:
„Cu noi este Dumnezeu
Întelegeti neamuri si va plecati,
Caci cu noi este Dumnezeu”
Dumnezeu este cu noi de la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Acest lucru l-au vestit profetii si îngerii, când S-a nascut Iisus Hristos, si îl vestesc în fiecare an copiii nostri, care, prin Taina Sfântului Botez, au devenit ca îngerii. Acum, în aceasta zi, as dori sa înaltam un imn de slava Copilului Care S-a nascut în pestera saraca de la Betleem si tuturor copiilor din lume.
Priviti în ochi copiii. Priviti în ochii lor si Îl veti vedea pe Dumnezeu. Priviti fata copiilor vostri si amintiti-va de Iisus Hristos, care de la Tatal a venit sa ne mântuiasca pe noi pe toti. Ascultati glasul copiilor si veti auzi îngerii cum cânta în ceruri: „Marire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace” (Mt. 2,14).
O, nu uitati astazi sa va bucurati ca pruncii. Alungati din suflet orice gând râu si amintiti-va ce a spus Iisus Hristos: „De nu va veti întoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra în Împaratia lui Dumnezeu” (Mt. 18,3).
Dar tot Domnul a zis: „Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine ca a unora ca acestia este Împaratia cerurilor” (Mt. 19,14).
Craciunul – Sfântul si Marele Praznic de azi – este sarbatoarea care întinereste lumea, care lumineaza toate casele, care însenineaza toate inimile curate. Deschideti larg portile inimilor si lasati sa intre în ele bucuria care ne-a adus-o Copilul ce s-a nascut în Betleem, copilul ce s-a nascut si în casa noastra. El este darul lui Dumnezeu. El a dat un rost vietii noastre, El a sbicit de pe obrajii nostri lacrima, El strecoara în sufletele noastre speranta, El ne aminteste sa privim si în sus.
Copiii sunt darul cel mai scump si mai frumos pe care l-am primit de la Dumnezeu. De acest dar trebuie sa ne îngrijim în mod deosebit. Sa le dam dreptul sa se nasca, sa le dam speranta unui viitor frumos si luminos. Sa-i aparam de oricine încearca sa-i înstraineze de Hristos.
Cea mai mare nenorocire pentru un copil e sa ramâna orfan, sa-l piarda pe tatal sau pe mama sa. Un copil fara de parinti este faptura cea mai nefericita de pe pamânt. Dar si mai mare nenorocire este atunci când un copil, care este un om în devenire, Îl pierde pe Dumnezeu, ramâne orfan de Dumnezeu, nu-L cunoaste pe Dumnezeu care este tata, mama, frate si sora.
Cel ce prin pacat sau prin nepasare Îl pierde pe Dumnezeu, nu-L cunoaste si nu-L iubeste, ramâne cu inima pustie, ramâne un om care poate spune: „Eu nu am pe nimeni”.
Biserica, iubitii mei frati, este ca o mama buna care ne apara pe noi si pe copiii nostri de nefericire, de marea nenorocire de a-L pierde pe Dumnezeu. Ea, Sfânta Biserica a lui Hristos, zi de zi ne aminteste ca avem un Tata în cer si ne îndeamna sa-i învatam pe copiii nostri sa-si împreuneze mâinile, sa-si ridice ochii catre cer si sa zica: „Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie împaratia Ta. Faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt…”(Lc. 11,2)
Sfânta noastra Biserica ne vorbeste mereu despre Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, „Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om. Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a îngropat si a înviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a înaltat la ceruri si sade deadreapta Tatalui si iarasi va sa vie, cu marire, sa judece vii si mortii…” (Art. 4-6 din Crez).
Aceste cuvinte Sf. Biserica ne învata, ne îndeamna, ne porunceste sa le rostim zilnic si pe ele sa ne întemeiem viata, pentru ca Nasterea Domnului sa nu fie zadarnica nici pentru noi, nici pentru copiii, nici pentru tara noastra.
Tara noastra este un loc în spatiu iubit si binecuvântat de Dumnezeu. Aici Dumnezeu a revarsat toate binecuvântarile cerului si pamântului si nu-i nevoie decât de brate tari si oameni harnici ca sa faca din aceasta tara un paradis.
Poporul român este un popor binecuvântat si iubit de Dumnezeu, care a primit vestea cea buna adusa de Fiul lui Dumnezeu pe pamânt prin gura Sfintilor Apostoli. Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a asezat pe pamântul tarii noastre primul altar, prima cruce si a întemeiat Biserica lui Iisus aici. De atunci, de la Sfântul Andrei si pâna azi, în acest spatiu binecuvântat de Dumnezeu care este ROMÂNIA s-au nascut, au crescut si s-au mântuit fiii acestui pamânt, mosii si stramosii nostri, dintre care pe multi Dumnezeu i-a trecut în rândul sfintilor. Pamântul tarii noastre este plin de trupuri sfinte, care au trait si au murit cu credinta în Dumnezeu.
O parte dintre marii nostri sfinti români, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a trecut în acest an în calendare, în rândul celorlalti sfinti pe care Dumnezeu i-a încununat cu slava si fericire vesnica. Canonizarea sfintilor români este un act de o deosebita importanta, prin care sfânta noastra Biserica a facut dreptate acelora ce au stralucit în viata prin eroismul lor, prin sfintenia vietii si prin bunatatea lor. De acest act s-au bucurat toti cei ce odihnesc în morminte, dar si toti fiii adevarati ai poporului român, care, în gând, în suflet si prin cuvânt, îsi preamaresc martirii, eroii, pe toti slujitorii sfintelor altare, pe cuviosii monahi si monahii care au trait în sfintenie prin muntii si plaiurile României. Crestinii si preotii din Eparhia Maramuresului si Satmarului duhovniceste se bucura de faptul ca în anul acesta a fost trecut în rândul sfintilor si unul dintre fiii si slujitorii lui Dumnezeu din acest colt de tara româneasca. Acesta este Sfântul Ierarh Iosif Marturisitorul si aparatorul Bisericii lui Hristos din Maramures, Crisana si Transilvania. Suntem încredintati ca Sfântul Ierarh Iosif Marturisitorul, împreuna cu toti sfintii, sta si se roaga în fata lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toti, fiii credinciosi ai Bisericii lui Hristos.
Poporul român stie ca este un neam nobil, un neam de sfinti, care niciodata nu s-a abatut de la învatatura cea curata a lui Iisus Hristos, pastrata cu sfintenie în Biserica Ortodoxa. De aceea poporul român iubeste atât de mult Biserica, Biserica neamului românesc, în care s-a nascut si a crescut, care ne-a învatat sa cântam si sa-L laudam pe Iisus Hristos în colinde, în cântece de stea, în doine, în balade si în toate formele în care sufletul omenesc îsi exprima dragostea de viata. Statornicia în credinta stramoseasca ne-am aratat-o si în anul acesta, când ne-am declarat, nesiliti de nimeni, ca fiind un popor dreptcredincios, un popor al lui Dumnezeu, un popor ortodox în proportie de peste 80%.
Nasterea Domnului, iubitii mei frati, va încredintez ca va fi o sarbatoare în care ma voi ruga fierbinte pentru voi, pentru slujitorii sfintelor noastre altare, pentru conducatorii cinstiti ai satelor si oraselor noastre, pentru toti fratii nostri de alt neam, care împreuna cu noi traiesc pe pamântul românesc, pentru dascalii si învatatorii nostri care îsi daruiesc si îsi jertfesc viata pentru luminarea si înnobilarea fiilor poporului român.
Ma voi ruga mai ales pentru tineretul român crestin, si pentru copiii nostri si nu voi uita nici pe cei din spitale, din închisori, din calatorie sau care traiesc în tari straine, departe de glia strabuna.
La aceste sfinte sarbatori va rog si pe voi pe toti sa va rugati împreuna cu mine pentru linistea si pentru mântuirea tarii si a poporului din toate greutatile.
Darul Domnului Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfântului Duh sa fie cu voi cu toti.
|
