( Învierea Domnului 1996)

Împreuna ne-am rugat si am petrecut sapte saptamâni de viata cumpatata si curata, asa cum Prea Bunul Dumnezeu cere de la toti cei ce fac parte dintre fiii imparatiei Sale, caci sunt membrii Bisericii lui Iisus Hristos . Multi ne-am marturisit pacatele si ne-am impartasit cu Trupul si Sângele Domnului, prin care ne-am invrednicit sa ajungem si ziua Invierii si sa gustam din Sfintele Pasti.Pentru ca, cel ce n-a gustat din Sfanta Cuminecatura, nu este vrednic sa se bucure nici de Sfintele Pasti si nici sa nadajduiasca in inviere, in viata si in fericirea vesnica, dupa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu ,care zice:”Adevarat,adevarat zic voua,daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui ,nu veti avea viata in voi.Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi”(In.6;53-54).
In saptamana Patimilor ,prin fata ochilor sufletului nostru,a trecut Domnul cu crucea-n spate ,am auzit cum l-a vandut Iuda si cum s-au lepadat de El ucenicii, ba unul s-a jurat si s-a blestemat in fata servitoarei lui Caiafa, zicand:”nu cunosc pe omul acesta “(Mt.26;74).Pentru toate acestea , pentru ingratitudinea si rautatea evreilor , a carturarilor si a fariseilor, pentru slabiciunea ucenicilor, pentru nerecunostinta tuturor celor ce le-au facut atata bine , pentru nepasarea tuturor oamenilor , pentru care El , Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit cand a fost pe drumul crucii , a strigat cu durere :”Poporul Meu , ce am facut Eu voua?Sau cu ce v-am suparat pe voi ?Pe orbii vostrii i-am luminat , pe cei leprosi i-am curatit , pe barbatul cel ce zicea in pat l-am indreptat .Poporul Meu ,ce-am facut Eu voua?Si cu ce Mi-ati rasplatit?In loc de mana cu fiere ;in loc de apa cu otet ;in loc ca sa ma iubiti pe cruce M-ati pironit?” (Triod,ceasul al saselea , troparul glasului VIII).
De acest cuvant, de care s-a cutremurat si cerul si pamantul ,e bine sa ne amintim toti si in aceasta sfanta si luminoasa zi. Pentru ca mari si dureroase au fost patimile Domnului prin care ne-a adus noua bucuria Invierii .Mai sunt durerile Domnului ,cand noi cei ce ne numim crestini ,ne purtam tot asa cum s-au purtat evreii si paganii care L-au batjocorit , L-au rastignit si L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu.
Sa nu ne intristam fratilor ci sa ne bucuram ca iata , acum, in ziua Invierii Domnului cunoastem ca Fiul lui Dumnezeu “a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat, noi Îl socoteam pedepsit , batut si chinuit de Dumnezeu , dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre.El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si pentru ranile Lui noi toti ne-am vindecat”. (Isaia 53,45)
Crestinul dreptcredincios Îl gaseste pe Iisus Hristos în Evanghelie, în icoana si în Sfânta Liturghie si nu în filme si biografii scrise de mâini omenesti.
Filmele si biografiile desacralizeaza,desbraca pe Iisus Hristos de ceea ce este essential pentru lume,pentru crestinism,pentru Biserica.Desbraca de Dumnezeire pe Fiul Omului, pe Domnul nostru Iisus Hristos este “Piatra cea din capul unghiului”, pe care s-a intemeiat Biserica lui Hristos, religia crestina, viata spirituala a omenirii.
Fara Dumnezeirea Domnului nostrum Iisus Hristos toate sunt o nimica ,iar dumnezeirea Lui este dovedita , este confirmata de Învierea Domnului. Toate celelalte: Nasterea ,Învierea , minunile, Jertfa chiar a lui Iisus Hristos sunt acte si fapte miraculoase, deosebit de pretioase, darn u au valoare absoluta fara Inviere.Daca Hristos n-a anviat, Sfântul si marele Apostol Pavel ,”zadarnica este credinta voastra” (I Cor 15,17).
Invierea este in primul rand, dovada cea mai înalta a dumnezeirii lui Iisus Hristos fara de care,repet,toate sunt o nimica. Dar invierea Domnului este si o garantie absoluta a invierii tuturor ,dupa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu prin Sfantul Apostol Pavel ce zice: ,,Daca Hristos n-a anviat ,zadarnica este propovaduirea noastra ,zadarnica si credinta voastra.Ne aflam înca si martori mincinosi a lui Dumnezeu ,pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ,pentru ca am marturisit impotriva Lui Dumnezeu ca a înviat pe Hristos ,pe care nu L-a înviat ,daca deci mortii nu înviaza. Caci daca mortii nu înviaza , nici Hristos n-a înviat.Iar daca Hristos n-a înviat ,zadarnica este credinta voastra , sunteti înca în pacatele voastre ;si atunci si cei care au adormit in Hristos au pierit.Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta , suntem mai de plans decat toti oamenii.Dar acum Hristos a inviat din morti , fiind incepatura (a invierii) celor adormiti.Caci de vreme ce printr-un om a venit moartea , tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum în Adam toti mor ,asa si-n Hristos toti vor învia”(I Cor. 15, 14 -22).
Asadar Învierea Domnului a deschis calea spre cer pentru toti oamenii,iar viata noastra nu este umbrita de spaima mortii,noi nu suntem niste fiinte pierdute,ce ratacesc intr-o lume fara sperante si fara scop, ci ne aflam pe un drum ce duce spre lumina , spre fericire, spre viata fara de moarte , spre Dumnezeu,Mantuitorul nostru, Care, fiind înca pe Pamânt, a zis: ”Ma duc la Cel ce M-a trimis”(In. 16; 5) “Ma duc la Tatal…”(In.16; 28) “Ma duc sa va pregatesc loc…”(In. 14;2). Iata ce deschidere primeste viata noastra , prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
În lumina Învierii Domnului , viata noastra primeste o noua perspectiva. Prin Învierea Domnului omul devine un fiu al luminii, iar viata noastra de aici , nu mai este un drum scurt , fara perspective,drumul unui pribeag care nu cunoaste ce are de facut , sau incotro sa apuce.Nefericita ar fi viata noastra de fiinta cugetatoare,care aspira,care gandeste, care iubeste , daca viata s-ar reduce doar la atat, cat ne da pamantul,daca nu ne- ar astepta cerul, infinitul,nesfarsitul, stralucitul locas plin de lumina, de slava si de frumusete negraita.
Locul la care mergem cand plecam de aici nu este pustiu , ci unde ne ducem cei ce credem in Domnul nostru Iisus Hristos ne asteapta Tatal si Fiul si Duhul Sfant, ne asteapta Dumnezeu Cel in Treime preamarit, inconjurat de nenumarate cete ingeresti si de soborul tuturor sfintiilor care au in fruntea lor pe Împarateasa îngerilor, pe Stapâna lumii, pe Maica Domnului si, alaturi de ea, sufletele tuturor parintilor, mosilor si sramosilor nostri, care au implinit poruncile lui Dumnezeu si-au adormit, marturisiti si împartasiti cu nadejdea Învierii si a vietii vesnice.
Ziua Învierii, Pastile Domnului sunt pentru tot Pamântul,pentru toti oamenii,ca un rasarit de soare dupa o noapte intunecata si lunga.Ea ne aduce nu numai o speranta, ci o asigurare absoluta, ca la marea noastra trecere care este sfarsitul vietii de aici , nu ne vom prabusi in nefiinta, intru-un intuneric fara de sfarsit , ci vom intra la nunta Mielului , pentru aceasta trebuie sa ne pregatim, pentru ca nimeni nu merge la nunta fara haina de nunta sau fara daruri. Iar pe cel ce îndrazneste sa intre la nunta fara haina potrivita, Stapanul îl va intreba: “Cum ai indraznit sa intri aici fara haina de nunta? Atunci Împaratul va da porunca sa fie scos în întunericul cel dinafara, unde este plânsul si scrâsnirea dintilor “(Mt. 22; 13).
În anticamera unde se facea nunta , la evrei, se aflau haine de nunta pentru toti cei ce erau poftiti la nunta si asa aveau posibilitatea, toti cei chemati, indiferent de unde veneau, sa se imbrace intr-o haina de nunta si asa curati ,imbracati , frumosi sa intre la nunta.De aceea , cel ce nu s-a ostenit cand a intrat in camera de nunta , sa-si ia haina pe care i-a pregatit-o Stapânul,era aspru mustrat si pedepsit,pentru ca acesta nu numai ca nu onora casa si pe ceilalti nuntasi ci batjocorea chiar pe Stapanul casei.In anticamera cerului , care este Biserica , avem pregatite haine de nunta : Botezul, Mirungerea , Pocainta si Impartasania. La Botez am primit haina de nunta , la Mirungere am primit cununa harului si darul Domnului Sfant, iar prin Taina Pocaintei, a marturisirii tuturor pacatelor noastre se innoieste , se resfiinteste, se impodobeste si ne pregateste sufletul ca sa putem intra la “nunta Mielului “(Apc. 19:7),care este pregatita si imbelsugata ,dupa cum se spune la fiecare praznic a Invierii Domnului , cand un glas ce se pogoara din cer zice:Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit , veseliti-va astazi , masa este plina ospatati-va toti.Vitelul este mult nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei , impartasiti-va toti din bogatia bunatatii…”(Cuvant de invatatura a celui intre sfinti Parintele nostru Ioan Gura de Aur, în Sfânta si Luminata Zi a Învierii Domnului). Masa pe care se gaseste Mielul lui Dumnezeu, cel ce s-a injunghiat pentru pacatele lumii este Dumnezeiasca Cuminecatura.Acestea sunt “Pastile cele sfinte … Pastile cele noua si sfinte.Pastile cele de taina.Pastile cele preacinstite,Pastile Hristos-Izbavitorul” (Penticostar).
Sfanta Cuminecatura este ”painea vietii”, este Însusi Trupul si Sangele Domnului,este ”painea ce se coboara din cer”, este aceea din care daca mananca cineva nu moare (In.6;48-50), dupa cum spune mai departe Mantuitorul:,,Cel ce manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu are viata vesnica si Eu îl voi învia in ziua cea de apoi” (In.6;54).
Iubitii mei frati, cat de mare este bunatatea lui Dumnezeu, care prin invierea Fiuului Sau si Dumnezeului nostru, pe toate ni le –a pregatit si acum la acest mare Praznic ne zice:,,Veniti ca toate sunt gata” glasul acesta este ascultat de orice crestin luminat care se roaga si zice:,,Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine Cel ce ai inviat.Rasrignitu-m-am ieri impreuna cu Tine; insuti impreuna ma prea mareste, Mantuitorule, intru Imparatia Ta”(din Canonul Invierii ,Cantarea a 3-a).
Prin ,,impartasirea cu vrednicie”(I Cor.11;29),cu Trupul si Sangele Domnului ,ne asiguram viata cea vesnica si devenim ,,partasi dumnezeiestii firi” (II Petru 1;4), ne indumnezeim ,devenim dumnezei dupa har ,dupa cum ne graieste chiar Cuvantul Domnului ,zicand:,,Eu am zis: Dumnezei sunteti toti si fii ai celui Preainalt”(Ps.81,6; In.10;34).
Mare este taina aceasta si am dorit sa v-o impartasesc chiar in ziua aceasta mare. Pentru ca prin Invierea Domnului ajungem la implinirea noastra, la desavarsirea vietii, la nunta Mielului, la locul nemuririi. Fetele noastre ale tuturor azi sunt frumoase, sunt senine , sunt curate , luminoase pentru ca in sufletul nostru a patruns un strop din lumina lui Hristos. Pentru ca si ,noi cantand ,,Hristos a inviat din morti”, L-am regasit pe Hristos.
Sfanta Evanghelie ne spune ca femeile mironosite mergand dis-de-dimineata ca sa unga trupul Domnului cu miresme ,dupa cum era atunci datina evreilor , au gasit piatra rasturnata de pe usa mormantului si mormantul gol ,iar un inger care avea înfatisarea ca de fulger si imbracamintea alba ca zapada , le-a întampinat zicând :,,Nu va temeti , stiu ca pe Iisus Cel rastignit Îl cautati; nu este aici, ci s-a sculat , precum a zis ,veniti si vedeti locul unde a zacut. Iesind ele de la mormant , cu frica si cu bucurie , iarasi Iisus le-a întampinat , zicand:,,Bucurati-va, iar ele i-au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat .Atunci Iisus le-a zis :Nu va temeti” (Mt . 28;1-10 ).
Iubiti frati , Sfantul Ioan Gura de Aur , inspirat fiind de Duhul Sfant , zice : Domnul aratandu-se prima data la aceste femei purtatoare de mir , a ridicat la mare cinste neamul cel mai dispretuit , neamul femeiesc si i-a dat buna nadejde si i-a vindecat adanca durere . Pentru ca pana la venirea lui Hristos fiecare femeie purta in sine o mare durere , durerea cea amara a Evei , care a fost inselata de diavol. Adresandu-se mai departe acest sfant Parinte , tuturor femeilor si barbatilor de pretutindenea si dintotdeauna , zice : ”care dintre voi n-ar vrea sa fie ca aceste femei mironosite si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum toti cati vreti ! Puteti sa-L cuprindeti nu numai picioarele, ci si mainile si capul acela sfant impartasindu-va cu cuget curat , cu infricosatoarele Taine”(Sfantul Ioan Gura de Aur , Omilii la Ev . dupa Mt., trad.de Pr.D.Fecioru,Buc.1994 .pag. 995), “Cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos”.
Cel mai mare dar pe care l-am mostenit prin Invierea Domnului , este prezenta reala si vie a Mantuitorului in Sfanta Euharistie,cu care ne putem intalni si impartasi in fiecare zi la Sfanta Liturghie.
Fara acest dumnezeiesc dar Biserica ar fi pustie, asa cum sunt toate cladirile care nu au altar, nici cruce, nici jertfa, nici Taine, nici icoane, nici Har si nici credinta ca ,,Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu”(Mt. 16;16), Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, asa cum Îl gasim în Evanghelie, în Icoana si în Sfânta Liturghie. Amin.

“Ce va fi Pruncul acesta?”

( Nasterea Domnului 1996)

“Caci Prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua,
a Carui stapânire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui:
Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor,
Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie.”
( Isaia 9,5)

Marele prooroc Isaia, luminat fiind de Duhul Sfânt a vestit si a descoperit lumii venirea lui Iisus Hristos pe pamant, cuvan pe care in anul acesta, de aici, din fata Sfintelor altare, am dorit sa-l vestesc in fata voastra, prin gura binecuvantatilor slujitori ai lui Dumnezeu, pentru ca bucuria sarbatorilor sa fie deplina.
Anul trecut am petrecut Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, ale Anului Nou si ale Botezului Domnului sub privirea blanda a Maici Domnului care este ocrotitoarea Sfintei noastre Biserici.
Anul trecut v-am vorbit despre Mama Pruncului,iar acum, cu smerenie si cu bucurie mare, doresc sa va vorbesc despre Pruncul Mamie, despre Dumnezeiescul Fiu al Mariei si, in lumina nasteri Lui ,sa va graiesc despre fiii nostri cei trupesti care sunt destinati sa devina ,,fii ai lui Dumnezeu”(Rom.8,16).
Mama si copilul sunt doua fiinte care nu pot fi despartite.Cine nu cinsteste pe mama, intristeaza si raneste adânc pe fiul mamei. Cine iubeste pe fiu, aduce cea mai mare bucurie mamei. Asa este in viata noastra a tuturor.Asa este si în viata cea dumnezeiasca, in viata cea cereasca. Cinstea pe care o dam Maici Domnului, in mod cu totul deosebit bucura pe fiul ei , pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Pe drept cuvant, asa cum spun Sfintii Parinti, de la facerea lumii nu s-a întâmplat o minune mai mare decat Nasterea Domnului.
Nasterea fiecarui copil este deasemenea o mare minune. Ingerii se bucura si preamaresc pe Dumnezeu când se da viata la o noua faptura omeneasca sporind prin aceasta lumina in univers si risipind pustiul si intunericul, pe care vrasmasul lui Dumnezeu încearca sa-l reverse pe pamant. Mai presus de orice nastere este Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, caci fara Nasterea Fiului lui Dumnezeu in lume aceasta ar fi fost lipsita de lumina si de har, de viata dumnezeiasca din care izvoreste lumina si viata cea adevarata.
Toti copiii care s-au nascut din femei, din fiicele Evei, ar fi fost condamnati la moarte, la nefericire, la osânda vesnica daca nu s-ar fi nascut din Fecioara Maria Domnul nostru Iisus Hristos Care este ,,…Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie”, dupa cum ne-a descoperit Dumnezeu prin proorocul Isaia.
Dupa ce ne-am bucurat de Nasterea Domnului sa ne întoarcem acum cu fata spre copiii nostrii, care si noua si lui Dumnezeu Îi sunt atât de dragi, iar Domnul nostru Iisus Hristos ne cere tuturor : ,,Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti…”(Lc.18,16).
In casa unui crestin am intâlnit un copil care parca era un inger. Eu cred ca daca copiii nu s-ar fi nascut cu pacatul stramosesc ar fi fost mai presus de ingeri in fata lui Dumnezeu. Dupa cum spune un mare teolog: ,,Ingerul e numai slujitor al lui Dumnezeu si al omului, pe când omul e si stapânitor. Omul, fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, nu e numai pentru aceea mai mare ca ingerii, ci si pentru ca are puterea sustinatoare si roditoare de viata “
Copiii au trup si suflet, in timp ce ingerii sunt duhuri puternice, slujitoare, nemuritoare, create prin cuvantul lui Dumnezeu.
Copiii fac parte din creatura pe care Dumnezeu a facut-o dupa ,,chipul si asemanarea Sa “(Fac.1,26-27).
Îngerii nu cresc si nu se înmultesc asa cum a randuit Dumnezeu oamenilor, carora le-a zis: ,,Cresteti si va înmultiti si umpleti pamantul”(Fac.2,28). Starea ingerilor este acum mereu aceiasi, in timp ce omul este inzestrat de Dumnezeu cu vointa si dorinta de a se desavarsi, asa cum Cel desavârsit, Fiul lui Dumnezeu ce S-a întrupat pentru Mantuirea noastra, a poruncit tuturor celor nascuti din Adam : ,,Fiti, dar voi desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este. “(Mt. 5,48)
Modelul desavarsirii noastre ne-au fost dati copiii, dupa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu, care zice : ,,De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor”(Mt . 18,3 ); si ca implinire si mai inalta Mantuitorul zice : ,,Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu“(Mc. 10,14). Dar ceea ce trebuie sa cunoastem toti este cuvantul pe care l-a spus Iisus Hristos, zicand : ,,Cine v-a primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine ma primeste “(Mt. 18,5). De acest cuvant se mira si ingerii pentru ca prin acest cuvant Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit tuturor ca El, Mantuitorul lumii, se identifica cu toti copiii de pe pamant. De aceea, ca un avertisment, Domnul avand in vedere in primul rand copiii, zice: ,,Cine va sminti pe unul dintre acestia mai mici, care cred in mine, mai bine i-ar fi lui sa-si atârne o piatra de moara la gât si sa se arunce in adancul marii”(Mt.18,6). Si continua mai departe Domnul:,,Vedeti sa nu dispretuiti pe unul din acestia mici, caci zic voua: ingerii lor pururea vad fata Tatalui Meu care este in ceruri “(Mt . 18,10)
Pentru a întelege si mai mult cinstea inalta pe care Iisus Hristos a acordat-o copiilor, sa ascultam inca un cuvant pe care Domnul l-a rostit cand cei saptezeci si doi de ucenici s-au intors ,,cu bucurie zicand: Doamne si demonii se supun in numele Tau (…) in acel ceas –zice Scriptura – El s-a bucurat in Duhul Sfant si a zis : Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamântului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei invatati si le-ai descoperit pruncilor”(Lc.10,17, 21).
Din toate acestea vedem cât de mult iubeste Dumnezeu copiii, cât de mult îi pretuieste Iisus Hristos, cât de multa si mare grija poarta Fiul lui Dumnezeu copiilor, Care de dragul fiilor lui Adam a acceptat sa vina intre noi ca un copil plapind, dar in trupul acela firav si minunat, Care S-a nascut intr-o pestera rece si intunecoasa; El era Cel ce a existat din eternitate, Cel care impreuna cu Tatal a facut cerul si pamantul si pe om. Prin Nasterea Domnului vedem in fiecare copil stralucind chipul lui Dumnezeu si cunoastem ca ei, copiii, sunt comoara cea mai sfânta si mai scumpa pe care o primim de la Dumnezeu. De aceea este firesc sa avem o grija deosebita de aceasta comoara dumnezeiasca, de acest dar ceresc, de acest mugur ce lumineaza pamântul când se naste umple de bucurie familia si casa, sporeste puterea parintilor si mangaie batrânetile noastre .
Când se naste un copil si cerurile se lumineaza si se bucura. Ingerii pregatesc un locas si pentru sufletul noului nascut, iar arhanghelii, dupa porunca lui Dumnezeu, trimit un inger pazitor care sa-i apere pe mama si faptura cea noua, pruncul, pe care mama l-a purtat la sânul ei noua luni.
Dumnezeu, la nasterea unui copil, ia amite, pentru ca o nastere este o noua geneza. O noua lume a aparut in sânul universului. Copilul nou nascut, aceasta faptura care este mica din punct de vedere fizic, dar prin sufletul lui, prin scopul lui, prin ceea ce Dumnezeu i-a harazit, el este un univers, o lume mai importanta si mai de pret decât lumea intreaga, dupa cum ne învata Cuvântul lui Dumnezeu, care Zice : ,,Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sau ?”(Mt.16,26).
Un suflet de om, un om in totalitatea lui, inaintea lui Dumnezeu este mai important, mai de pret decat tot universul, decât ,,lumea întrega“, cum asa de minunat se exprima Domnul nostru Iisus Hristos.
La nasterea unui copil toata faptura se minuneaza si se întreaba:,,Ce va fi oare, acest copil?”(Lc 1,66), pentru ca noul nascut, care este înzestat de Dumnezeu cu suflet si vointa libera, poate deveni un savant, un erou, un sfant, adica un om desavarsit, sau un demon. Poate deveni un mare binefacator al omenirii sau un tiran, care sa aduca pe pamânt mult rau, multe nenorociri, multe dureri, multa suferinta si moarte, dupa cum se va folosi de marele dar pe care omul l-a primit de la Dumnezeu, prin care poate face bine sau rau, poate respecta sau dispretui poruncile lui Dumnezeu urmând îndemnul diavolului, care incearca mereu ca fiii lui Adam sa se razvrateasca împotriva lui Dumnezeu.
De aceea, la nasterea unui copil toate puterile ceresti se aduna împrejurul mamei care naste si in jurul leaganului ca in jurul unui altar, in care o noua faptura se afla si se intreaba si ei: ”Ce va fi pruncul acesta?”. Dar mai mult decât toata lumea, sunt datori parintii sa se intrebe: ”Ce va fi pruncul acesta?”Aceasta întrebare trebuie sa si-o puna si nasii si preotul care boteaza si Biserica si scoala si societetea, pentru ca toate si toti vor raspunde in fata lui Dunezeu de sufletul copilului, de viata si de mantuirea noului nascut.
Iubim copiii! Cine nu iubeste copiii? Si Dumnezeu si ingerii si oamenii iubesc copiii. Dar noi oamenii, incepand cu parintii copiilor si cu toti cei ce sunt însarcinati de Dumnezeu cu o raspundere in lumea aceasta, trebuie sa nu uitam ca prima datorie a tuturor este sa avem grija de copii. Sa cream copiilor conditii ca sa poata creste frumosi si sanatosi cu trupul si cu sufletul, dupa cum zice Scriptura: ”Ingrijiti de copii vostri si ii cresteti intru invatatura si cercetarea Domnului”. Daca mama este cel dintai dascal pentru copii, atunci toti avem sarcina sa cream mamelor conditii ca sa isi poata face datoria de mama. In mâna lor, in mâna mamelor, sta viata sau moartea copiilor. Dar ele au nevoie de ajutorul tuturor. Fiecare barbat trebuie sa fie un stâlp pe care se reazama toata familia Fiecare tata e un zid de cetate, un scut ce apara si mama si copilul. Cel mai stralucit exemplu care ne arata tuturor ce sfanta sarcina, ce rol important are barbatul in casa si familia lui, este Sfântul si Dreptul Iosif, care desi Maica Domnului nu era femeia lui, desi Iisus Hristos nu era copilul lui, desi el nu era decat logodnicul si ingrijitorul Mariei si al pruncului Iisus nu o paraseste, o ocroteste ca un adevarat parinte, dar si ca sot si tata, pentru ca fiecare este in primul rand, pentru familia lui, ingrijitor, dar si parinte ocrotitor, care are de la Dumnezeu sarcina sa-si apere familia, sa-si cinsteasca casa, sa iubeasca cu sfintenie pe mama copiilor lui, sa nu uite niciodata ca din mainile lui va cere Dumnezeu sufletul copiilor lui.
Când un copil, când un tanar sau o tanara gresesc si sunt chemati in fata justitiei aici pe pamant ca sa fie pedepsiti pentru faradelegile pe care le-au savarsit, pentru pacatele in care au cazut, dupa dreptate ar trebui sa fie chemati in fata judecatorilor in primul rand parintii acestor tineri, preotul care i-a botezat, nasii care i-au primit in brate cand acesti tineri au fost încrestinati. Cand copiii nostri se prabusesc în prapastia pacatului Dumezeu la striga parintilor si noua: ,,Ce ati facut cu darul Meu? Ce ati facut cu copii vostri? Ce ati facut cu acesti tineri care la inceput au fost mai frumosi dacat florile campului si decat stelele cerului? Eu, zice Domnul, i-am chemat la viata si le-am pregatit un loc in cer, i-am inzestrat cu suflet si le-am dat porunca sa mearga pe calea vietii, iar voi i-ati lasat sa mearga pe calea mortii.
Ce-ati facut cu copii vostri? ne va intreba Domnul la dreapta judecata! Toti suntem raspunzatori pentru copiii lumii care s-au nascut ca sa devina fiii luminii, fiii zilei, fiii lui Dumnezeu (I Tes.5,5). O mare raspundere revine oricarei societati de soarta copiilor si din motive pamântesti, lumesti, trupesti, îsi are izvorul in legea lui Dumnezeu. Dragostea, respectul, mila si dreptatea pe care suntem datori sa le acordam omului, sunt de natura divina.
Dumnezeu le-a asezat pe toate acestea si daca omul nu le respecta, batjocoreste pe Dumnezeu si va raspunde de ele in fata dreptatii Lui.
Asadar, nu numai din motive umanitare ne porunceste Biserica lui Hristos sa avem grija de copii, ci pentru ca asa cere dreptatea lui Dumnezeu si pentru ca aceasta este dorinta cea mai mare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care vazând pe cei ce nu-i lasa pe copii sa vina la El ,,S-a mâhnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Împaratia lui Dumnezeu”(Mc.10,14).
Omul a fost inzestrat de Dumnezeu cu multe si mari daruri, iar ingerii au fost si ramân cei mai fideli slujitori ai lui Dumnezeu si cei mai puternici si mai buni prieteni si ocrotitori ai oamenilor.
Ar fi un mare pericol pentru un copil daca n-ar avea un înger pazitor.O grija deosebita acorda ingerii copiilor, de aceea si copiii iubesc foarte mult pe ingeri si mereu îi roaga si zic: ,,Înger, îngerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fii cu mine si ma-nvata sa fac bine. Eu sunt mic, tu ma fa mare; eu sunt slab, tu fa-ma tare; si-n tot locul ma-nsoteste si de rele ma fereste .”
Va doresc tuturor Sarbatori fericite si un An Nou îmbelsugat si binecuvântat de Dumnezeu.