( Învierea Domnului 1997 )

Bunul Dumnezeu ne-a ajutat sã ajungem din nou Sfintele Pasti, Sãrbãtoarea cea mare, care vine odata cu primãvara si ne aduce în sufletul nostru multa luminã si sperantã si bucurie.
Bucurie si sperantã care izvorãsc din încrederea pe care ne-o revarsã în suflet, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, care este garantia învierii noastre a tuturor. Acum împreunã toti crestinii, cu bucurie sa strigãm: “Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim întru ea”.
Cu umilintã si cu credintã tot crestinul astazi zice:”Ieri m-am îngropat împreunã cu Tine, Cel care ai înviat. Rãstignitu-m-am ieri împreunã cu Tine;Însusi împreunã mã preamãreste, Mãntuitorule, întru împãrãtia Ta”.
Iatã motivul bucuriei noastre. Hristos Împãratul mãririi, Biruitorul mortii si Mãntuitorul lumii , ne face pãrtasi si pe noi de învierea si de slava Sa. De aceea , iubitii mei frati, oricâte greutãti au avut crestinii în viatã , nu s-au tulburat , nu s-au întristat, pentru cã au stiut cã Hristos cel înviat nu i-a pãrãsit, cã Hristos cel preamãrit de Tatãl , I-a salvat din toate necazurile din toate suferintele, din toate greutãtile, din toate neajunsurile.
Apostolii care au suferit mult pentru Domnul, având încredere în purtarea de grijã a lui Dumnezeu, i-au îndemnat pe crestini zicând: ”Bucurati-vã pururea” si iarãsi zic bucurati-vã. Martirii si-au dat viata pentru Hristos cu bucurie , stiind cã Hristos este atotputernic si îi va încununa cu cununa vietii. Strãmosii nostri, iubitii mei frati au stat tari în fata celor ce veneau si le batjocorea legea si viata. Toti pãrintii nostril, si în vremuri grele si în vremuri bune, au trait cu bucurie pentru cã au avut încredere în Dumnezeu.
Stefan cel Mare si Sfânt, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu si cei patru fii ai sãi, au luptat si au apãrat si pãmântul si credinta lor dreaptã în care trâim si ne mântuim si noi, toti cei ce suntem dreptcredinciosi si-L preamãrim pe Hristos, Care ne-a chemat si ne-a dat o lege , Legea cea adevãratã,Legea luminatã,Legea româneascã, cum se numeste Legea ortodoxã.
Si noi acum ne aflãm la o rãscruce. Tara si Neamul sunt bãtute pe vânturi grele. Se pare cã ne vor coplesi greutãtile, dar având încredere în Dumnezeu vã zice Hristos cel înviat: Nu vã temeti . Credeti în Dumnezeu si în Mine credeti, si veti birui.
Iubitii mei frati si iubite surori, preabinecuvântati tinerisi minunati copii, astãzi, în ziua cea mare, în ziua Învierii Domnului mã rog pentru voi , mã rog sã vã dãruiascã Prea bunul Dumnezeu înalte si frumoase împliniri sufletesti si trupesti deopotrivã.
Bucuria pe care o trãim, în ziua de Pasti, este fructul copt al bucuriei, care era numai în mugur la Crãciun.Învierea Domnului este desãvârsirea Întruparii Fiului lui Dumnezeu, a Nasterii, dar si a tuturor suferintelor Domnului.
Ca sã ajungã la Bucuria Învierii, si crestinul trebuie sã treacã prin negura durerii, trebuie sã urce împreunã cu Iisus Hristos, drumul crucii sã-si rãstigneascã “trupul împreunã cu patimile si cu poftele” (Galateni 5,24) pe crucea înfrânarii, a abstinentei, a postului, a pocãintei, “sã moarã pentru lume” si sã vieze pentru Dumnezeu, precum zice apostolul.Numai când omul prin pocãintã si-a schimbat firea, si-a curãtit sufletul si a gustat din sfântul potir de pe altar, împãrtãsindu-se cu Trupul si Sângele lui Hristos si prin Sfânta Euharistie a primit dumnezeiescul Har, poate sã rosteascã si el, împreunã cu Stãpânul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos: “Datu-mi-s-a toatã puterea in cer si pe pãmânt”(Matei 28,18), pentru cã prin Tainele Biserici lui Hristos s-a fãcut “pãrtas dumnezeiestii firi” (II Petru 1,4).
Ziua Învierii Domnului este ziua triumfului împãrãtesc, ziua biruintei, prin Iisus Hristos ; a omului , împotriva greului jug ce a cãzut pe grumazul omului prin neascultarea lui Adam, prin întunecatul pãcat strãmosesc.Scriptura spune:”plata pãcatului este moartea” (Romani 6,24),dar moartea a fost înfrântã prin Învierea Domnului.
De acum se cuvine ca si noi împreunã cu apostolul sã zicem, “Binecuvântat fie Dumnezeu si Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos, care dupã mare mila Sa prin învierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nãscut din nou, spre nãdejdea învierii ” (I Petru 1,3).
Unde îti este moarte holdul ? Unde îti este iadule biruinta ? strigã tot omul care prin umilintã si pocãintã s-a eliberat din pãcat. (I Corinteni 15,55)
Ziua Învierii, Sfintele Pasti , ne lumineazã sufletul la toti cei ce am strãbãtut cele sapte sãptãmâni de post, de reculegere, de înfrânare, de lacrimi si pocãintã. Azi Mântuitorul ne face pãrtasi biruintei Sale.
Iadul are acum portile sfãrâmate. Raiul are portile deschise.Pe fiecare ,Hristos îl invitã astãzi la masã. Toti suntem poftiti sã intrãm în cãmara de nuntã.Pe toti ne asteaptã o cununã, un loc în rai, pe care ni l-a pregãtit Hristos, care înainte de patimi, a spus:”Mã duc sã vã pregãtesc vouã loc”(Ioan 14,2).Pe toti ne asteaptã un scaun împãrãtesc.Tuturor ne zice Domnul acum, dupã ce a supus sub piciorul Sãu, pe vrãjmasul cel vechi , pe mincinosul domn al infernului:”Veniti binecuvãntatii Tatãlui Meu de mosteniti împãrãtia cea pregãtita vouã de la întemeierea lumii.(Matei 25,34) Vom asculta noi oare chemarea aceasta? “Iatã eu stau la usã si bat,de va auzi cineva glasul Meu si va deschide, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsã 3,20).Ce invitatie minunatã ne face Iisus Hristos dupã înviere.La aceastã invitatie trebuie sã rãspundã tot crestinul.Crestinii sã nu poarte in suflet viermele îndoielii care l-a chinuit pe Toma.Nici pãcatul lepãdãrii lui Hristos cu jurãmânt care l-a umilit pe Petru.Crestinii niciodatã nu si-au vândut credinta, nici sufletul,nici Legea , nici pe Hristos, cum L-a vândut Iuda.Crestinii drept credinciosi si-au apãrat credinta strãmosascã credinta ortodoxã.Aceastã credintã I-a sfintit , I-a luminat , I-a întãrit , I-a mântuit si pe fiecare om l-a ajutat sã trãiascã cu bucurie Sfintele Pasti.
Pentru cã Hristos Cel înviat este Stãpânul Bisericii Ortodoxe.Biserica Ortodoxã este Biserica Învierii, a vietii , a bucuriei, si a pãcii. Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos, zice Scriptura, iar Duhul Sfânt conduce Biserica noastrã.Biserica noastrã româneascã este plinã de lumina învierii.Clopotele ei aduc cântare de slavã Învierii lui Hristos.Din vinerea patimilor pânã in noaptea Învierii, clopotele bisericilor de la noi, din Maramures si Sãtmar, tac. Glasul lor, ca niste trâmbite de argint, în mod triumfãtor , încep sã sune in noaptea Învierii, vestind din culme în culme, din sat în sat, cã Hristos a înviat !
Saltã când aud glasul lor , pruncii si strigã: Hristos a înviat ! Bãrbatii si femeile se bucurã si, usurati parcã de greutãtile vietii , murmurã si ei cu bucurie : Hristos a înviat ! Bãtrânii se închinã când aud clopotele în noaptea învierii, cu evlavie si cu multã credintã zic:Hristos a înviat! Toatã suflarea sã laude pe Domnul azi si cu credintã sã cãnte:”Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte cãlcând si celor din morminte viatã dãruindu-le”.
Alãturi de voi, împreunã cu voi, si cu tot poporul român, luminati slujitori ai sfintelor altare, bucurându-mã, cânt si eu cu crestinescul cântec:Hristos a înviat!
Voi sunteti fii minunati ai Bisericii lui Hristos. Voi sunteti stâlpii si apãrãtorii Bisericii lui Dumnezeu din tara aceasta, de aproape douã mii de ani. Voi sunteti fiii Bisericii lui Hristos cea adevãratã. Voi apãrati dreptatea lui Dumnezeu si pãstrati învãtãtura curatã a lui Iisus Hristos.
Bucuria pe care o trãim noi la Pasti, este bucuria promisã de Mântuitorul apostolilor Sãi, înainte de patimi, înainte de moartea Sa când a zis: ”Voi acum sunteti tristi, dar iarãsi vã voi vedea, si se va bucura inima voastrã si bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi”(Ioan 16,22). Azi ne bucurãm cum s-au bucurat mironositele care, când L-au vãzut pe Domnul, acesta le-a zis:”Bucurati-vã”(Matei 28,8-9).Ne bucurãm cum s-au bucurat ucenicii, când în Ziua Învierii, spre searã, Iisus a venit în mijlocul lor si le-a arãtat mâinile si coasta Sa, zicând: “Pace vouã” (Ioan 20,20).
Azi sunt Pastile Domnului, Pastile cele adevãrate. Acum, la Ierusalim, când Patriarhul Bisericii Ortodoxe a sãvârsit slujba Învierii la mormântul Domnului , Sfânta Luminã a coborât din cer.
Acum, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, purtând în mâini Sfânta Luminã, iesind de la Sfântul mormânt, a rostit:Veniti de luati luminã! si împarte luminã cereascã la toate neamurile si la toate Bisericile care n-au primit luminã din cer. Patriarhul Bisericii Ortodoxe împarte luminã din lumina lui Hristos, pe care Domnul o trimite din cer în fiecare an Bisericii Ortodoxe.
Zeci de mii de oamenii din toate neamurile pãmântului si din toate Bisericile crestine, sunt martori la aceastã minune, care, din mila lui Dumnezeu, coboarã în fiecare an, când Biserica Ortodoxã prãznuieste Învierea Domnului. De aceea, cu adâncã umilintã si credintã vã vestesc si vouã acest semn si vã zic: Bucurati-vã!
Bucurati-vã si vã veseliti, pentru cã faceti parte din Biserica lui Hristos, care primeste si împarte luminã la toatã lumea.

(Nasterea Domnului 1997)

“Praznic luminos,
Strãlucind frumos,
Astãzi ne-a sosit
Si ne-a-nveselit.”
(Colindã)

Asa începe una din frumoasele noastre colinde, care împodobesc casele noastre si prin care mã adresez si eu, bunilor crestini din cuprinsul Sfintei Episcopii a Maramuresului si Sãtmarului.
Tuturor din toate satele si orasele Maramuresului si Sãtmarului, din toatã inima vã doresc sã vã dea Bunul Dumnezeu liniste,ca sã vã bucurati si sã vã veseliti si acum, la Nasterea Domnului Hristos.
Colindele noastre nu fac parte din cântãrile cultului, dar sunt sfinte ca si cântãrile sfintelor slujbe bisericesti.Ele nu fac parte din cântãrile lumesti, dar nu sunt strãine de bucuriile pe care crestinul le gustã in doinã, în cântecul de leagãn, în cântecul pe care îl cânta românul când se aflã departe si i se face dor de tarã lui, de satul lui, de familia lui.
Colinda româneascã este sfântã, desi nu face parte din cântãrile liturgice, colinda ne aduce în suflet si în casã, o mireasmã cereascã, o bucurie îngereascã, ce ne împrospãteazã viata.
Colinda este un dar nepretuit, venit din ceruri, pe aripi de înger, pe buze de heruvimi si de serafimi.
Dumnezeu ne-a trimis acest dar, când S-a Nãscut pe pãmânt Fiul Sãu dupã cum ne spune Scriptura, ce zice:”Multime de oaste cereascã s-a vãzut, lãudând pe Dumnezeu si zicând:Slavã întru cei de sus, lui Dumnezeu si pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire”.(Luca 2, 13 – 14 )
La Nasterea Domnului, cerurile s-au deschis si o mare multime de îngeri au venit de la Dumnezeu, cântând – colindând adica – lãudând si multumind Celui Prea Înalt pentru bunãtatea Lui cea mare, care a trimis pe Fiul Sãu în lume si nu a lãsat lumea sã fie robitã de diavol, ci a mângâiat toatã fãptura care era adânc întristatã dupã cãderea lui Adam. Acum, la Nasterea Domnului cerul si pãmântul se bucurã, cã Tatãl le-a trimis oamenilor “Mântuitor, care este Hristos Domnul”( Luca 2, 11 ). Îngerul care a adus aceastã veste , vãzãnd cã pãstorii s-au înfricosat , le-a zis: “Nu vã temeti, iatã vã vestesc vouã bucurie mare care va fi pentru tot poporul”. ( Luca 2, 10 ).
Din acest izvor al bucuriei, au rãsãrit si colindele noastre, care in fiecare an ne înaltã sufletul si ne fac sã retrãim bucuria pe care am trãit-o în anii cei frumosi ai copilãriei când tata si mama erau foarte aproape de noi, când îngerii ne vizitau în vis, când Maica Domnului ne zâmbea din icoanã, când Iisus Hristos cu flori de mãr în mânã trecea pe sub fereastra noastrã, când Dumnezeu, Tatãl cel ceresc, ca un bunic cu plete dalbe ne binecuvânta casa, când clopotele cu dangãt prelung dãdeau lumii de veste, cã în prag de altar ne asteaptã Pãrintele,si în stranã diacul cu glas tremurând de emotie si de credintã cãntã: “Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeule, rãsãrit-a lumii lumina cunostintei,ca-ntru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învãtat, sã se închine Tie, Soarelui Dreptãtii si sã te cunoascã pe Tine Rãsãritul cel de sus…”(Troparul Nasterii Domnului)
Si în acest an, cu pãrinteascã dragoste ne îndreptãm gândul spre voi si cu fiecare colindãtor, cu sufletul si cu gândul, am intrat si eu în casa voastrã si v-am binecuvântat-o.Pentru noi fiecare casã de crestin si român adevãrat, este un locas sfînt, pentru cã în aceste case se gãsesc bãtrâni minunati si întelepti, se gãsesc femei credincioase si vãduve evlavioase care in fiecare preznic cerceteazã biserica si duc la altar, daruri si prinoase, din care înaltã lui Dumnezeu jertfã preacuratã “pentru pacea a toatã lumea si pentru bunãstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici”.
Noi cinstim fiecare casã crestineascã si româneascã, pentru cã, în aceste case, trãiesc si muncesc bãrbati vrednici, tari în credintã, drepti la suflet, calzi la inimã, acestia tin pe bratele lor lumea si îmbodobesc tara.Cinstim aceste case, pentru cã acolo ca niste ramuri de mãslin si ca niste muguri de trandafir odrãslesc si cresc tineri drepti si copii curati.Pentru noi casa în care se adãposteste familia, este un colt din paradis, cãtre care Dumnezeu priveste întotdeauna, cu cea mai sfântã si negrãita iubire, pentru cã in casã si în familia crestinã se nasc si cresc fii si mostenitori ai Împãrãtiei lui Dumnezeu. De aici, din familie, se ridicã oameni, care alungã întunericul si pustiul din lume.
Mama, tata si pruncul alcãtuiesc o sfântã treime, peste care se odihneste Dumnezeu, atunci când familia este credincioasã, întreagã si curatã. Peste casa crestinã pluteste Duhul lui Dumnezeu, ziua si noaptea, daca slujitorul lui Dumnezeu o binecuvânteazã si o sfinteste cu rugãciunile sale. Sufletul meu doreste iubiti credinciosi ca si în glasul colindãtorilor sã auziti glasul lui Iisus , iar în colindele care v-au miscat sufletele si în anul acesta, sã auziti glasul îngerilor lui Dumnezeu, care mereu ne amintesc “cã asa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sãu Cel Unul – Nãscut, L–a dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã”( Ioan 3,16 ).
Asa cum am spus si altãdatã, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, este cel mai mare dar dat de Dumnezeu lumii si cea mai mare jertfã pe care Dumnezeu a fãcut-o pentru om. Dupã ce omul a rupt legatura cu Dumnezeu prin pãcat, neamul omenesc era condamnat la moarte, la nefericire vesnicã. Toatã creatura stãtea sub blestem. Nici o razã de sperantã nu lumina viata oamenilor. Lumea, iubitii mei frati si iubite surori, nu avea nici o bucurie, toatã fãptura suspina, cu suspine negrãite, iar prin Întruparea Domnului, toate s-au umplut de luminã si de har. Speranta încoltitã din inimile tuturor oamenilor. De la Nasterea lui Hristos oaia cea pierdutã stie cã nu este pãrãsitã, cã Pãstorul cel bun o cautã, dupã cum zice Scriptura pentru cã Fiul Omului a venit , “sã caute si sã mãntuiascã pe cel pierdut”. (Luca 19, 10)
Prin Întruparea Domnului, Dumnezeu si-a întors fata din nou cãtre noi.Fiul lui Dumnezeu S-a fãcut om, ca pe fiii oamenilor sã-i facã fiii lui Dumnezeu. Întruparea Domnului, dupã cum stim, este rodul iubirii netãrmuite a lui Dumnezeu fata de oameni. Întruparea Domnului este izvorul de cãpetenie al tuturor bucuriilor din lume, izvorul mântuirii si fericirii vesnice.
Întruparea Domnului, iubiti credinciosi, a însemnat dupã cum grãieste Sf. Ioan Gurã de Aur: ”Eliberarea omului de pedeapsã, dezlegare de pãcate, dreptate, sfintenie, rãscumpãrare, înfiere, mostenirea cerurilor, înrudirea cu Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gurã de Aur – “Scrieri”, partea a III-a, trad. D. Fecioru – Bucuresti 1994, pag. 17).
Iatã cât de sfinte daruri ne-a adus Nasterea Domnului !
Lumea trece prin timpuri grele.Foarte multi au multe rãni în suflet.Un crestin niciodatã nu poate sta nepãsãtor fatã de necazurile si durerile oamenilor.Biserica noastrã ne învatã sã ne aducem aminte întotdeauna, dar mai ales la marile sãrbãtori, si de cei ce nu au sãrbãtori, si de cei ce nu au cãldurã în casã, nici pâine pe masã, si de cei bolnavi, si de cei din temnitã si de cei din cãlãtorie, de toti cei ce asteaptã sã fie mãngâiati, sã fie ajutati, sã fie respectati.
În aceastã zi sfântã, în care prãznuim Nasterea Domnului nostru Iisus, mã adresez inimilor voastre sufletului vostru, gândurilor voastre curate, si vã cer sã vã amintiti cã pentru fericirea si mântuirea noastrã, pentru eliberarea voastrã din robia pãcatului, Fiul lui Dumnezeu S-a nãscut în cel mai sãrac lãcas, într-o pesterã pentru animale, neîncãlzitã, neluminatã; iar Maica Sa n-a avut “ hãinute de îmbrãcat” , dupã cum se zice în colindã: ”N-are scutec de-nfãsat, nici hãinute de-mbrãcat, Preacurata, pentru pruncul de-mpãrat“ . Aceastã colindã am auzit-o si în anul acesta cântatã la fereastra noastrã de glasul firav si curat al copiilor, care au înfruntat gerul si întunericul noptii si au venit sã ne lumineze sufletul si casa, sã ne aminteascã vestea cea Sfãntã cã S-a nãscut nouã Mîntuitor.
Toti cei care aveti in casa putina caldura si lumina,toti care aveti pe masa o bucata de paine,amintiti-va si de cei ce nu au in casa nici caldura, nici lumina, nici pâine. Amintiti-va de cei flamânzi si goi si fara speranta, si din putinul vostru oferiti-le si lor, din ceea ce aveti pe masa. Amintiti-va de cei ce sunt lipsiti, care mor de foame si de frig, în satul vostru, în orasul vostru, în tara aceasta.
« Mila Îmi este de popor »(Matei 15,23) zice Domnul. Mila Îmi este, zice si acum Iisus Hristos, de cei batrani, care nu au pe nimeni sa-i ajute.
Mila Îmi este de cei bolnavi, care zac pe un pat si nimeni nu se ingrijeste de dânsii.
Mila Îmi este tinerii saraci.
Mila Îmi este de orfani.
Dar, zice Fiul lui Dumnezeu, mila Îmi este si de cei fara iubire, fara speranta, de cei ce nu au credinta în Dumnezeu.
Mila doresc sa aveti si voi de fratii vostri, zice Cel ce S-a nascut intr-o pestera saraca ca sa ne mântuiasca pe toti de osânda si de iad.
Traim timpuri grele, dar daca vom privi cu mila, cu respect, cu iubire pe toti oamenii,Dumnezeu ne va ajuta, ne va ridica, ne va indrepta, ne va lumina. Si atunci, ca o primavara calda, o mare liniste si o bucurie curata se va revarsa peste noi, asa cum s-a revarsat peste pastori, cand au vazut pe Fiul lui Dumnezeu culcat in iezlea Betleemului, asa cum s-a revarsat peste cei Trei crai, care, ajungând în Betleem, au pus la picioarele lui Iisusdarurile lor: aur, smirna si tamâie.
Cand facem mila cu cei necajiti, glasul Domnului ne zice;’…intrucat ati facut mila unora dintr-acestia frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut’.(Matei 25,40)
În sfintenie si bucurie ajutand pe cei lipsiti,sa petrecem si in anul acesta Sfintele Sarbatori a Nasterii Domnului,a Taierii Imprejur si a Botezului Domnului,si Dumnezeu va fi cu noi,langa noi,langa fiecare crestin,care nu uita de Cuvantul Domnului, care zice: « Mila doresc, iar nu jertfa »(Matei 9,13)
În aceste timpuri zbuciumate mai mult decat oricand,suntem datori sa ne iubim mai mult unii pe altii,sa ne rugam fierbinte lui Dumnezeu,pentru lume,pentru tara,pentru bunastarea si mantuirea tuturor si sa ajutam pe cei saraci,pe cei lipsiti,pe cei batrani si bolnavi,pe vaduve,pe orfani,pentru ca asa ne porunceste Dumnezeu.
Avem o tara frumoasa, avem o Biserica Sfânta, care ne-a pastrat credinta curata, avem o limba dulce, avem familii si case binecuvantate. Avem, iubitii mei frati, o credinta dreapta, care este admirata si privita cu respect de toata lumea, pentru ca Biserica noastra stramoseasca a pastrat învatatura Domnului nostru Iisus Hristos curata si nestricata.
Iubitii mei frati si fii duhovnicesti, parinteste va îndemn sa praznuiti si în anul acesta Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului cu inima curata, cu fapte bune, si atunci bucuria voastra va fi deplina si binecuvântata de Dumnezeu.
Va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un Nou An mai bogat în bucurii, cu sanatate.