Baia Mare-Sfantul Prooroc Ilie

Preot Paroh Covalcic Marius Mihai

• nascut la 03.01.1968,
• iconom stavrofor,
• Baia Mare, jud. Maramures,
• Tel. 0747995362,
• E-mail: covalcicmarius@yahoo.com

Preot II Stan Teofil

• nascut la 04.04.1972 – Ileanda,
• iconom stavrofor,
• Baia Mare, jud. Maramures,
• Tel. 0743306097,
• E-mail: teofilstan@yahoo.com

„Sfântul Prooroc Ilie”

• Biserica de zid în constructie „Sfântul Prooroc Ilie”-Baia Mare -1990,
• Str. Victor Babes Nr. 60 A,
• 3.526 credinciosi

– SCURT ISTORIC –

Situată în partea de nord-vest a oraşului, pe str. Victor Babeş, în apropierea Institutului de proiectări şi cercetări miniere, biserica „Sf. Ilie” este unul din aşezămintele bisericeşti ortodoxe ridicate după Revoluţie cu cel mai controversat traseu juridic şi, totodată, cea mai tumultoasă tranziţie spre starea de normalitate.

Lucrările locaşului de cult au început în toamna anului 1990 la iniţiativa Asociaţiei Evanghelice „Oastea Domnului” în colaborare cu creştinii ortodocşi din cartier, stabilindu-se hramul „Înălţarea Domnului”, locul fiind sfinţit în cadrul unei liturghii solemne de către doi ierarhi: P.S. Serafim Joantă (Făgărăşeanul) pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului şi P.S. Justinian Chira, episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

Proiectul şi execuţia primelor fundaţii au ridicat suspiciuni din partea unor membri ai comitetului bisericesc de coordonare a lucrărilor că nu se respectă stilul tradiţional şi că edificiul proiectat nu seamănă a biserică ortodoxă. Faptul acesta a determinat multe disensiuni şi neînţelegeri care au dus la sciziunea „Oastei Domnului” într-o grupare filoortodoxă şi alta dizidentă, la abandonarea lucrărilor şi începerea pentru credincioşii din cartier a unei noi biserici cu hramul „Înălţarea Domnului”, cea vis-a-vis de Spitalul TBC.

Lucrările au început să reintre pe făgaşul firesc odată cu numirea, în primăvara anului 1996, a pr. Borca Vasile, profesor de teologie, ca preot onorific coordonator al lucrărilor de la acest locaş de cult abandonat aproape doi ani. Într-o atmosferă aproape ostilă din partea ostaşilor dizidenţi şi din partea majorităţii ortodocşilor din cartier, care între timp îşi schimbaseră locaţia, s-au reluat slujbele de pe fundaţia bisericii începute şi s-au făcut eforturi de reconstituire a comunităţii eclesiastice dezbinate. S-a înfiinţat un nou consiliu bisericesc, s-au achitat în rate datoriile acumulate la firmele ce efectuează lucrările şi s-au demarat acţiunile juridice de constituire a bisericii „Sf. Ilie”, renunţându-se la hramul iniţial. Terenul aferent Asociaţiei „Oastea Domnului” şi fundaţia cu pilonii existenţi au fost transferate, cu acceptul ostaşilor ortodocşi, în proprietatea Parohiei „Sf. Ilie” ca unitate de cult de sine stătătoare, stipulându-se ca Asociaţia să fie afiliată acestei biserici.

După multe neplăceri şi imixtiuni administrative din partea parohiilor vecine şi după dese insistenţe, Centrul Eparhial, abia în decembrie 1998, a procedat la delimitarea Parohiei „Sf. Ilie”.

Între timp s-a reabilitat şi reautorizat proiectul bisericii, continuându-se lucrările în măsura existenţei fondurilor.

Structura şi faţada bisericii s-au realizat, după cum se observă, în stil autentic ortodox, adică bizantin, dar pe un cadru-demisol complex, fiind preconizate spaţii şi compartimente pentru diferite activităţi caritabile, sociale şi culturale, sub acest aspect, edificiul, în ansamblu, având o structură unică în zonă.

Deocamdată sfintele slujbe se săvârşesc la demisol, într-un spaţiu amenajat în acest sens, urmând ca după terminarea lucrărilor din biserica propriu-zisă, la nivelul superior, să se transfere activitatea cultică acolo, iar spaţiile de jos să fie destinate activităţilor preconizate.

Pr.Vasile Borca