Bozanta Mare

Preot Paroh Pop Ioan

• nascut la 31.08.1967 – Baia Mare,
• iconom,
• Loc. Bozanta Mare, nr. 71, cod 437347, jud. Maramures,
• Tel: 0747295492,
• E-mail : pop_ioan67@yahoo.com

“Sfantul Ierarh Nicolae”

• Biserica de zid „Sfântul Nicolae” – 1910,
• Bozanta Mare, Str. 127 nr. 3,
• 543 credinciosi

Istoric

Istoria bisericii noastre se leagă aşa cum este normal de credincioşii ei, din documentele vremii localitatea Bozânta Mare este amintită la anul 1410 aparţinând Cetaţii Chioarului cu locuitori români. In anul 1550 este amintit un voievod local cu voivodat format din satele Bozânta şi Hideaga pe nume Ioan Benea. In istoria mai recentă vatra satului se afla în locul numit ,,Bozânţele” astăzi pe acest loc este pista aeroportului Baia Mare, ca mărturie a stat mulţi ani piatra de altar a bisericii din sat. Se pare că din cauza râului Băiţa care de multe ori inunda satul s-a hotărât strămutarea lui în locul unde se gaseşte astăzi.
Pe vatra de azi a satului se cunosc două locuri de biserici, una în ograda (via) lui Babiciu Gavril iar cealaltă în ograda parohiei, unde pe vechea piatră de altar în anul 1981 s-a ridicat o capelă.

Biserica actuală s-a zidit în anul 1909 şi s-a sfinţit în anul 1910.
Pentru întocmirea acestui istoric avem ca document ,,Cartea de aur a bisericii Bozânta Mare,” în care prima consemnare este în anul 1891 în timpul preotului Aurel Marinescu. Voi începe consemnările cu numele preoţilor care au slujit aici şi evenimentele consemnate de catre ei.
-Ioan Stan 1841-1844
-Teodor Nistor1844-1849
-Simeon Antal 1849-1849
-Demetriu Muresan1849-1856, fiu al satului.
-Moise Sora Novac 1856-1861 Este pomenit ca vrednic luptător în revoluţia din 1848, apărator al drepturilor românilor. A fost exilat în Bozânta Mare unde a slujit până în 1861.
-Samuil Pelle 1861- ?
-Avram Nedelcu 1865-1878
-Vasile Heteru1878-1885
-Gheorghe Muresan1885-1889
-Nicolae Budo 1889-1894
-Aurel Marinescu 1894-1925
Este preotul care lasă primele consemnări din timpul păstoririi sale în Parohia Bozânta Mare.
In anul 1898 sa zidit şcoala confesională (grădiniţa de astăzi) în timpul învăţătorului Paul Achim de catre zidari din Seini pentru suma de 1200 de florini.
In anul 1899 este consemnat cumpărarea a 22 de tăbliţe pentru copiii de la scoală.
Sunt pomenite apoi donaţiile care s-au făcut pentru biserică; un candelabru de bronz cu 32 de braţe şi unul cu 8 braţe cumpărate de Gaie Pavel cu soţia Ana Catoca,veşminte şi bani pentru construcţia noii biserici
In anul 1909 începe zidirea bisericii de astăzi.Pentru a cunoaşte şirul evenimentelor aşa cum s-au petrecut voi consemna ceea ce părintele Marinescu a scris la vremea aceea.

Document

,,Anul 1909 a adus însă ideea zidirei unei biserici de nou, aşa că deja în luna februar o comisiune compusă din preot, curator şi judele comunal, merg la Fintuşel,(comună situată aproape de Şomcuta)ca să vadă zidul noii biserici sanţite anul trecut,ca să se informeze în faţa locului de spese şi intreprizatoriul care o a făcut. Urmare a fost că numita comisiune în aceaşi zi s-au dus la itreprinzătoriul Iosif Goldstein în Somcuta ca si acolo să se informeze de spese şi alte înprejurări referitoare la zidire,în urma carei vizite respectivul intreprinzătoriul a şi venit la Bozânta Mare pe zi de 12 martie cu un plan şi preliminar de spese, pe cand să tinut o sedinţă a senatului bisericesc estraordinară, în causa zidirei nouei biserice, fiind de faţie şi popor mult afară de senat. Calculând preotul ca avându biserica 18000 coroane capital de bani pentru zidire arătandu că ar fi şi alte isvoare de în care sar putea alipi la suma de zidire, insufleţire devine mare în popor pentru zidirea nouei biserici în cât Somcutean Mitru curatorele I care nu pre ave voie e silit şi el să subscrie la contractul cu intreprinzatoriul căzând de accord pentru suma de 28 mii coroane hotărandusă a să trimete protocolul acelei sedinţie,contractul, planul şi preliminariul speselor la Prea veneratul consistoriu diecesan pentru aprobare,de însemnat că Sandu Murăşian propretar din loc e şi el de faţă la sedinţie însă contrazice la tăte şi nu subscrie protocolul nici contractul.
La 21 martie să întorce contractul ne aprobat facândusă observare că să schimbăm intreprinzatoriul cu unul din Beius pe nume Onai care şi vine la Bozânta la începutul luni maiu pentru legarea contractului tot pentru 28 mii de coroane însă de totului în condiţiuni mai favorabile comunei.
Acum cand era să se aprobe contractul cu italianul Onai merge Sandu Murăsian propretar din loc la Orade şi înpedecă noului contract şi plan voind a cuprinde el zidirea bisericei, afirmand chiar minciuni despre comunitate ca nau cu ce zidi, scopul său era însa să acapareze el lucrul şi frumoasa sumă de 28 mii coroane, care lucru după convingerea tuturor oamenilor nu ar fi efeptuat nici în zăce ani.
Venind reflexiuni de la Episcop în causa zidirei, senatul bisericesc ţine o nouă sedintie în care să hotăreşte ca preotul,curatorul I să meargă la Orade ca să informeze pre episcop despre starea lucrurilor.In urma drumului la Orade în 28 iunie şi soseşte la Bozânta Mare contractul aprobat. De aci nu mai avem nici o teamă nici pedecă, tot atunci vine Onai pentru a căta loc de tegle care să donară de Tamas Ioan a Lichi pe Cioncaş loc pentru facerea teglelor.
La 12 iulie vin teglarii italieni, Riva Augustinus şi Valentino pentru facerea teglelor si 6 saptămani fac 180 de mii tegle şi le ard.
La 2 august vin Onai Petro si Disabati Primo masură locul bisericei, la 4 august să prind de sapatul fundamentului, iar la 19 august să ţâne sânţirea fundamentului prin Domnul protopop George Suta susţinut de preoţii Iosif Palachi, Alesandru Brancovean, Stefan Chereches şi preotul locului.
La 29 august să începe zidire de la faţa pămantului cu piatră tare de deal prin trei italieni Onai Petro, Disabati Primo şi Luigi Ariva.
La 15 septembrie să începe ziditul cu tegle şi mai vin trei italieni de la Gerauşa de unde lucrau.
La 21 octobrie noul zid e pus sub acoperiş.
La 4 novembrie italieni se duc din sat acasă.
Să lăsăm zidarii să pauseze dupa un lucru atât de obositor,să reprivimu cele bănesti, ne am prins de zidit cu un capital de 18 mii coroane din care erau depuneri la,,Chioreana” 5472 coroane,2556 coroane la biserica din Săsar, 8179 coroane la Orade, ear restul de 9821 coroane erau la oameni de pe sate alocaţi când ne am prins de zidit, şi s-au scos frumos încât numai o posiţie am fost siliţi a înprocesua, din pădurea de pe ecclesia preoţească au eşit 2400 de coroane, din contractile comunale de stat, din magazinul de bucate şi lemne de pe Braniştea bisericei, toate 24700 de coroane, această suma a eşit pana la 20 iunie 1910 cand era gata bisereca pentru a se preda, restul de 3000 de coroane ramasă ca şi canţie pană la 3 ani după predarea biserecei.
Etă că vorbim de anul 1910 în acest an luna aprilie de odată cu rândunelele sau întors italieni la lucru în număr de opt şi au lucrat lucru frumos şi bun de ţi era mai mare dragul să-i vezi, şi pe la iunie 20 predat gata mutându să dela noi la Homorodul de mijloc o parte şi alta la Cicărleu.
Dar noua ne era gândul să sânţim bisereca, să ne mutăm cu slujba în noul Sion şi ca să putem face acest lucru ne trebuia încă multe cele, ne trebuia altariul să-l pregătim din nou, ne trebuia iconostas şi alte multe, că ci din bisereca vechie de abia putem folosi două lustere şi câteva prapori altceva nimic. Adunatu-ne-am şi ne-am sfatuit pe când am putea serba cea mai măreaţă sărbătoare în mica noastră comună, şi ce ar mai fi mai de lipsă, un fruntar ca de trei metri înalt în loc de iconostas, am şi legat contract cu un mesar din Şomcuta Mare ca să ni-l facă şi nişte laviţe jur împrejur pentru suma de 440 de coroane care suma era să se repartizeze pe comună.
Dar etă că Providenta divină care au văzut dragostea oamenilor credincioşi pentru sânt lăcaşul Său şi voia bună cu care erau întrajutor lucratorilor cinstiţi italieni şi dorul ferbinte de a vedea cât de frumos Sionul Domnului, îndemnatu-iau pe cei mai buni creştini din sat prin o nouă dovadă de credinţia lor către Dumnezeu şi cele sfinte ale lui, să înceapă o puternică colectă benevolă pentru înzestrarea noului zid cu iconostas nou, er aceşti buni crestini încep cu Gaie Pavăl şi sotia Ana Catoca prin oferirea pe sama iconostasului una mie coroane, cu toti adunând suma de 3920 coroane.
Scriitorul acestor rânduri văzând că darul lui Dumnezeu este aşa mare încât şi iconostasul cel nou se poate face, sfătuindu-mă cu începătorii colectei scrisam în luna iunie către capăt firmei Benedek din Budapesta(pe care am cunoscut din frumosul iconostas pus în beserica renovată din Săsari), care la începutul luni iulie şi trimite pe agentul Hoill, pe zi de duminică,ear eu cu mare bucurie chem senatul la o şedintie estraordinarie unde respectivul agent ne-a arătat mai multe planuri de iconostas, însă ce să vezi, în şedintie curatorele Somcutean Mitru şi propretarul Alesandru Mureşian opun o resistenţie de fer facerei şi cumpărarei iconostasului nou, (şi aceasta fiind că nu ei au fost iniţiatorii, vădit glăsuita invidia din ei). Dar darul lui Dumnezeu şi aici a învins, că-ci după luptă de una ora şi o jumatate am eşit biruitor cu partida me din Gaieni între care Ana Catoca soţia lui Gaie Paval sa purtat foarte brav şi inteligent. Făcurăm dar targul cu noul iconostas pentru suma de 3900 coroane fără altar, la care mă angajai eu pentru suma de 500 coroane. Iconostasul a fost ridicat numai în septembre aceluiaş an.
Sfinţirea sa hotărat şi ţinut în 18 septembre 1910 (în al 18 an al păstoririi mele)fiind delegat Reverendisimul Domnu George Suta cu asistenţia de 14 preoti, asistand poporeni la 300 de suflete cu timp frumos dar răcoros.
La banchet au fost presenţi ca la 100 de suflete, sau radicat mai multe toaste spre bucuria tuturor.Seara la 8 ore a urmat petrecere cu dans pană dimineaţa, a treia zi sa ţinut în noua beserică o liturghie de multumire bunului Dumnezeu pentru darul sfânt vărsat întru noi la zidirea şi înzestrarea acestei frumoase beserici.
PE TINE TE LAUDAM PRE TINE BINE TE CUVANTAM TIE TI MULTUMIM DOAMNE SI NE RUGAM TIE DUMNEZEULUI NOASTRU”

Acestea au fost cuvintele vrednicului de laudă preot Marinescu pe care le-a consemnat cu atâta însufletire la vremea respectivă. Am transcris exact cele consemnate pentru că nu aş fi reuşit să cuprind în cuvintele mele ostenelile, munca, dragostea pentru Dumnezeu şi biserica a oamenilor şi preotului care prin strădania lor au ridicat biserica în care ne rugăm astăzi. Dumnezeu să-i odihnescă în pace şi să-i răsplatească pentru strădania lor.
Anul 1911. În acest an s-a ridicat în faţa bisericii o restenire de piatră care a dăinuit până în anul 2004 când în locul ei s-a făcut una din marmură neagră.Restenirea a fost ridicată pe cheltuiala credinciosului Mureşan Dumitru de către meşterul pietrar Ludovic Oros din Baia Mare.
Anul 1914.În documentele parohiei părintele Marinescu consemnează faptul că în 2 august 1914 au fost chemaţi la oaste toţi bărbaţii care au făcut armată, până la vârsta de 42 de ani.
Dintre cei plecaţi pe front nu s-au mai întors:Mureşan Alexandru, Bălan Gheorghe, Bolchiş Găvrilă, Cristian Simion, Cristian Cornel, Gaie Dumitru, Gaie Grigore, Gaie Ioan, Gaie Alexandru, Gaie Ştefan, Hordău Ioan, Hordău Ilie, Miclăuş Ananie, Miclăuş Găvrilă, Mierluşe Irimie, Motica Ioan, Mihuţ Andrei, Mihuţ Ioan, Nicoară Victor, Nicoară Andrei, Tămaş Găvrilă, Tămaş Pante, Tămaş Simion, Tămaş Vasile, Tămaş Petre, Tămaş Ilie, Tămaş Andrei, Tămaş Teodor, Tămaş Teodor. Numele lor au fost încrustate pe restenirea din faţa bisericii spre veşnica amintire şi cinstire pentru jertfa lor.
În anul 1915 sunt cumpărate 4 clopote; la începutul războiului clopotul cel mare a fost ascuns de credincioşi în albia râului în apropierea cimitirului pentru a nu fi rechiziţionat, din păcate după încheierea razboiului nu a mai fost găsit.
În anul 1924 vrednicul de pomenire preot Aurel Marinescu trece la cele veşnice fiind îngropat în grădina parohiei, lângă vechea biserică în care a slujit 25 de ani.
În anul 1937 biserica a fost pictată în tempera de pictorul Iuliu Toth din Satu Mare,iar zugrăveala murală de zugravul Hitter din Baia Mare, costul întregii lucrări a fost de
75 000 lei.
În anul 1938 din contribuţia benevolă a credincioşilor s-a cumpărat un clopot de 550 Kg. de la firma Novotny din Timişoara în locul clopotului ascuns în râu.
Din anul 1939 păstoreşte preotul Ioan Hotea. Izbucneşte al doilea război mondial şi mulţi din tinerii satului vor fi duşi în război(1940). Şi-au dat viaţa pentru libertate următorii eroi:Gaie Aurel, Gaie Ilie, Gaie Pavel, Hordău Vasile, Horincar Indrei, Ilcaciu Toader, Mihuţ Gheorghe, Mihuţ Victor, Şomcutean Ilie, Tămaş Găvrilă, Tămaş Gheorghe, Tămaş Moisa, şi numele lor au fost încrustate pe crucea din curtea bisericii alături de cei morţi în primul război mondial. Pomenirea lor se face totdeauna la ,,Ziua eroilor” de Înălţarea Domnului.
În anul 1944 clopotul de 450 Kg, cumpărat în anul 1892 este rechiziţionat de Armata maghiară, este spart şi aruncat bucăţi din turn.
Între anii 1945-1952 în Parohia Bozânta Mare slujeşte preotul Emil Lăuran care se va muta în Parohia Tămaia. Anul 1948 aduce unificarea bisericească în Ardeal prin revenirea Bisericii Greco-Catolice la Biserica Ortodoxă; Parohia Bozânta Mare s-a încorporat în Episcopia Ortodoxă Română de la Oradea, Protopopiatul Baia Mare, devenind filie la Parohia Buşag dar având preot separat.
In anul 1952 este numit preot Alexandru Dorobanţu care slujeste doar două luni.
În primăvara anului 1953 este numit preot Lupan Adrian paroh în Valea Chioarului şi protopop de Şomcuta Mare. În timpul părintelui Lupan s-au afectuat numeroase lucrări de întreţinere la biserică. În anul 1953 s-au făcut reparaţii în interior şi exterior efectuate de meşterii (fraţii) Ivasiuc din Ferneziu. Credincioasa Eufrosina Pop cumpără în anul 1958 un clopot în greutate de384kg. Clopotul a costat 12.000 lei şi a fost făcut la firma Răşcanu din Bucureşti.
În anul 1960 din contribuţia benevolă a credincioşilor s-au confecţionat în biserică bănci(laviţe) din lemn de stejar, meşter a fost tâmplarul Traian din Sârbii Fărcaşei împreună cu Ardelean Vasile. În anul 1962 s-a construit în jurul bisericii un gard din beton cu fier forjat, meşterii au fost Matra Cornel şi Banta Gheorghe, costul lucrării fiind 9000 lei. În anul 1966 prin jertfa credincioşilor este introdus în biserică curentul electric (instalaţie de 120 de becuri).
Între anii 1968-1970 a păstorit în Parohia Bozânta Mare preotul Mociran Gavril venind din Parohia Mara.
Între anii 1970-1974 slujeşte în parohia noastră preotul Savu Alexandru din Chelinţa. În timpul păstoririi sale în anul 1971 se construieşte casa parohială actuală şi gardul de fier din faţa casei.Preotul Savu plecă în anul 1974 în Parohia Ulmeni (Maramureş).

In anul 1974-15 decembrie, a fost numit în Parohia Bozânta Mare, preotul Trif Vasile, născut în localitatea Carbunari.In timpul păstorii sale s-a construit sura de langă casa parohială, iar în anul 1982 în grădina parohiei s-a construit o capelă din piatră care adăposteşte piatra de altar de la biserica veche,construcţia a fost efectuată de mesterul Buciuman Vasile. Capela a fost sfinţită de I.P.S.S. Teofil Herineanu arhiepiscop al Arhiepiscopiei Clujului si Feleacului.

La 1 octombrie 1986 preotul Trif Vasile este transferat la Biserica Sf. Nicolae din Baia Mare.

Intre anii 1986-1993 parohia Bozânta Mare este pastorită de preotul Tomoioga Dorel; în timpul păstoririi sale s-au efectuat reparaţii capitale la biserică. A fost tencuită în exterior şi dată în terasit iar în interior a fost refacută pictura. Incununarea ostenelilor credincioşilor si părintelui paroh s-au împlinit în anul 1990 când P.S.S.Iustinian Chira Maramuresanul împreună cu un sobor de preoţi a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii.

In anul 1993 părintele Tomoiogă a fost transferat ca preot slujitor la biserica penitenciarului Baia Mare.

In anul1994 este numit preot Pop Ioan venind din Parohia Odesti.

In anul 1997 prin contribuţia credinciosilor s-a cumpărat de la o firma din Cluj Napoca un candelabru de alamă cu 60 de becuri în valoare de 120 mii lei.

Intre anii 2000-2004 se construiesc pridvoare la cele două intrari de la biserică, este pavată curtea cu piatră de Bliudari iar poarta de la intrare este schimbată cu una din fier forjat.

In anul 2003 prin strădania familiei Hordău Ioan este renovată crucea eroilor din curtea bisericii.

In anul 2004 credinciosii din Bozanta Mare s-au bucurat de prezenţa în mijlocul lor a P.S. Episcop Iustin Sgheteanul care împreună cu un numeros sobor de preoţi a sfinţit şi binecuvintat lucrările efectuate.

In anul 2006 este construită o cruce din granit în curtea bisericii langă crucea eroilor.

Intre anii 2007-2009 este renovate casa parohiala in interior:sunt schimbate usile si ferestrele,este schimbata pardoseala din scandura cu parchet.

In anul 2010 s-au schimbat uşile vechi de la biserică cu altele noi din stejar sculptate. Uşile au fost lucrate de meşterul Mihis Viorel din localitatea Baba.

In data de 22 august 2010 Parohia Bozânta Mare a fost în sărbătoare; ne-am bucurat de implinirea a 100 de ani de la zidirea bisericii. Evenimentul a fost marcat prin săvârşirea sfintei liturghii în prezenţa părintelui protopop de Baia Mare, Coroian Fabian şi a mai multor preoţi invitaţi. Tot la această dată a avut loc o întalnire a ,,fiilor satului” prilejuită de implinirea a 635 de ani de atestare documentară a localităţii noastre