• Biserica de zid „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” – 1878,
• Grosi, str. Bisericii, nr. 6,
• 1.218 credinciosi
  

Istoric

Satul şi Biserica lui sunt aşezate pe locul unei mari păduri de stejari într-o poiană numită ,, În Piecior”, locul de aprovizionare a tăietorilor de lemne. În acest loc au început aceşti tăietori de lemne să-şi construiască primele colibe de locuit. În această poiană existau o mulţime de izvoare cu apă, element necesar vieţii cotidiene. Locul acesta  era înconjurat de o mulţime de stejari groşi de la care a şi primit numele satului de GROŞI atestat încă de prin secolul al XII- lea.

În secolul al XVI- lea înmulţindu-se locuitorii acestui cătun au simţit nevoia de a-şi construi un lăcaş de cult şi din aceşti stejari au ridicat o modestă Bisericuţă şi astfel a luat fiinţă Parohia Groşi. Ea a fost amplasată în mijlocul acestei poieniţe. În jurul ei, după obiceiurile acelor vremi a apărut şi primul cimitir numit ,, În Clejie”.

Şi azi există în acest cimitir, piatra care a servit ca şi altar al primei biserici. Ne mai corespunzând această biserică credincioşilor acestei comunităţi a fost adusă din satul Ardusat o altă bisericuţă tot din lemn. Ea a fost amplasată mai sus de prima cu vreo 30 m de cea veche, dar în urma unui incendiu a ars din temelie. În locul ei credincioşii au ridicat o cruce.

A treia biserică, cea de azi construită din piatră, având grosimea zidurilor de aproximativ 1 m, a fost adunată de credincioşii de atunci din hotarul satului, iar lespezile de piatră ce au servit ca pardoseală au fost aduse din hotarul Coaşului.

Terenul a fost donat de Petrea Albului. Cheltuielile cele mai mari le-a suportat unul dintre credincioşi, Nuţulea Lupan original din Ocolis, ajutat de Groşenii de atunci. Lucrările au început în 1859 şi s-au finalizat în 1879. Clopotele au fost aduse de la clopotniţa vechii biserici ce a ars, dar în perioada primului război mondial două din ele au fost luate, duse şi transformate în gloanţe aducătoare de moarte. A rămas doar unul turnat în 1901 de firma HOFFMAN, iar cel de-al doilea a fost donat de familia Herţeg în 1927, turnat de firma ANTONIO-NOVOTNY, clopote ce şi azi îi cheamă pe credincioşi la biserică. Biserica a fost pictată şi zugrăvită a doua oară de vestitul pictor Alexandru Zibert în 1936 sub pastoraţia pr. Gheorghe Ştrenc, ca apoi în 1957 să i se facă o restaurare sub pastoraţia pr. Ioan Munteanu.

Aceasta Sfântă Biserică e construită în formă de corabie, având în loc de boltă un simplu tavan. La propunerea pr. Ioan Coltan, actualul paroh, i s-a schimbat toată înfăţişarea. În locul tavanului s-a făcut bolta ca în orice biserică. S-a modificat balconul (scoruşul), s-a construit porticul de la intrare, i s-a aplicat în exterior o terasitare, iar în interior a fost îmbrăcată într-o frumoasă pictură executată de pictorii Gheorghe Busuioc şi ucenicul lui Ioan Barna, ca apoi în 1990 să fie resfinţită de PSS Iustinian Chira Maramureşanu.

Din şirul preoţilor ce au slujit la altarul bisericii din Groşi amintim pe următorii :

Din rândul cantorilor amintim pe Gavril Horje, Vasile Heţeg, Ştefan Horje, Gavril Fărcaş şi cel de azi Gavril Petrovan.

Iar din rândul crâsnicilor (feţilor) amintim pe Costan Petrovan, Pavel Petrovan, Gavril Petrovan şi Adrian Petrovan.

Corul bisericii a luat fiinţă sub inimosul învăţător Gavril Marian din Preluca Veche, condus mai departe cu acelaşi devotament şi dragoste de un fiu mult iubit al satului, director al Şcolii din Groşi, Gheorghe Lupan, deschizător de drum tinerilor spre cultură, continuat apoi tot de un fiu al satului numit ,,Bardul de Groşi”Gavril Fărcaş.

În urmă cu 10 ani un alt inimos fiu al satului actualul cantor Petrovan Gavril a continuat tradiţia înaintaşilor lui înjghebând un frumos cor pe patru voci prin concursul dat de familia preot Lazăr Marius Vasile din Baia Mare.

În octombrie 1948 credincioşii parohiei Groşi în frunte cu pr. Gheorghe Ştrenc au revenit la Biserica Mamă, Biserica Ortodoxă Română.

Sub pastoraţia preotului Ioan Coltan în 25 august 1996 s-a pus piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri ,,Învierea Domnului” Habra Groşi sfinţită de PSS Iustin Hodea Sigheteanu, sub stricta grijă a iubitului nostru Ierarh Iustinian Chira Maramureşanu. În anul 2004 prin grija aceluiaşi preot s-a ridicat în cimitirul numit ,,Coasta Iacoboi” de către bunii credincioşii Horje Ştefan, pr. Ioan Coltan şi Viorica Ardusătan, monumentul ,,Crucea Metalică” în amintirea pelerinajelor făcute de bunii credincioşi în urmă cu sute de ani, dar opriţi de cei din perioada totalitarismului.

Doamne răsplăteşte-le tuturor ostenitorilor şi celor ce se vor osteni mai departe pentru acest sfânt locaş ca şi pentru Sfânta Mănăstire Habra, sora devotată şi fidelă acestui Sfânt Lăcaş, aşa cum numai tu ştii, ca celor ce vor trece pragul lor, să li se împlinească toate dorinţelor.

Retele sociale: